Naturalismul: între patologie şi transcendenţă [Articol]

Abstract

Naturalismul este considerat unul dintre curentele literare care a examinat prin determinsm și pozitivism natura umană – psihicul și bolile –, ajungând până la studiu psihiatric și patologic. Însă teoria naturalismului nu a fost univocă în perspectiva multor autori care au încercat să-i definească principiile până la și după Émile Zola. Astfel, naturalismul a constituit un sistem literar eclectic și, respectiv, o încercare de a ajunge la trascendență prin investigație riguroasă și analiză profundă a lumii. Explorarea teoriilor și practicilor naturalismului în literatura universală și română pot restabili și redescoperi particularități secundare, influențe ale altor tendințe literare, dar care oferă o viziune complementară asupra curentului și determină identificarea unor soluții de revitalizare și vindecare a societății. Naturalism is considered one of the literary movements that examined the human nature – mental condition and illnesses – with the means of determinism and positivism, taking the forms of psychiatric and pathological studies. However, the theory of Naturalism was not univocal in the perspective of many authors who tried to define its principles before and after Émile Zola. In that case, Naturalism is an eclectic literary movement and, respectively, an attempt to achieve transcendence through rigorous investigation and profound study of the world. Exploring the theories and practices of Naturalism in world literature and Romanian literature can restore and rediscover secondary particularities, influences of other literary developments but which can offer a complementary view on the movement, and can determine the identification of solutions to revitalise and cure the society.