Theoretical and practical implications on the subjects charged with duties of conducting special investigation activity

Abstract

This paper is an endeavor to analyze Moldova’s legal framework aimed at regulating Special investigative activity (SIA) in terms of subjects or, in other words, of procedural exponents, invested by a legislator with duties of carrying out SIM. It is also an attempt to reveal the normative inconsistencies specified in the regulatory content of the Criminal Procedural Law, including a verifiable analysis of the legal norms stipulated in the Code of Criminal Procedure, as well as other regulations related to this specific area of state activity specified in the related legislation. Moreover, the author sought to highlight the adverse legal effects that may be generated by the misinterpretation and misapplication of the legal norms related to SIA. While carrying out this study, we have taken into account the practice of law enforcement by state bodies in conducting criminal investigations, as well as the attempt to clarify and define the concept of “carrying out special investigative activity”. The research is also an attempt to clarify the competences of procedural subjects in charge of conducting SIA, as well as their functional interdependence in this activity. Furthermore, the study reasons upon some author’s assertions regarding the legal nature of SIM results from the perspective of the theory of evidence, particularly the admissibility of evidence obtained through SIM, the procedural stage at which the SIM can be performed, the impact of the current normative inadvertences regarding the possibility of taking evidence by means of SIM. The research has also been focused on identifying the prosecutor’s functional characteristics in conducting special investigative activity.

În lucrarea de faţă s-a încercat analizarea cadrului legal al Republicii Moldova, care vizează reglementarea activităţii speciale de investigaţie (ASI) din perspectiva subiecţilor sau, altfel spus, exponenţilor procesuali, învestiţi de legiuitor cu atribuţii de desfăşurare a măsurilor speciale de investigaţie (MSI). Deasemenea, s-a încercat de a evidenţia incoerenţele normative specificate în conţinutul regulatoriu al legii procesual penale, inclusiv analiza coroborată a normelor juridice care se conţin în Codul de procedură penală, precum şi alte reglementări ce vizează acest domeniu specific de activitate statală stabilite în legislaţia conexă. Mai mult, autorul a urmărit scopul de a reliefa efectele juridice nefaste ce pot fi generate de interpretarea şi aplicarea eronată a normelor juridice aferente ASI. Pe durata realizării prezentului studiu s-a ţinut cont de aplicarea legii de către organele statului la desfăşurarea investigaţiilor penale, inclusiv s-a încercat clarificarea şi definitivarea conceptului de ,,desfăşurare a activităţii speciale de investigaţie”. Cercetarea reprezintă o încercare de clarificare a competenţelor subiecţilor procesuali responsabili de desfăşurarea ASI, precum şi interdependenţa funcţională a acestora în cadrul acestei activităţi. Mai mult, studiul reflectă unele aserţiuni ale autorului privind caracterul juridic al rezultatelor MSI din perspectiva teoriei probelor, în special admisibilitatea probelor obţinute în rezultatul MSI, faza procesuală la care pot fi efectuate MSI, impactul inadvertenţelor normative actuale sub aspectul posibilităţii de administrare a probelor prin intermediul MSI. De asemenea, cercetarea a fost focalizată inclusiv asupra identificării caracteristicilor funcţionale ale procurorului în cadrul desfăşurării activităţii speciale de investigaţie.