Podcasturile și democratizarea discursului public: între libertatea de exprimare și mecanisme emergente de control - studiu comparativ al SUA, Republicii Turcia și Republicii Moldova [Articol]

Abstract

Acest studiu examinează rolul podcasturilor în democratizarea discursului public, situându-le între libertatea de exprimare și mecanismele emergente de control în mediul digital contemporan. Pornind de la ipoteza că potențialul lor democratizant depinde de contextul politico-instituțional și de infrastructura platformelor globale, cercetarea adoptă o abordare comparativă calitativă asupra a trei cazuri: SUA, Republica Turcia și Republica Moldova. Metodologia utilizează comparația de tip most different systems, analizând cadrul legal, regimul de reglementare digitală, intervenția statului și rolul platformelor în medierea conținutului. Rezultatele arată că podcasturile sunt spații ambivalente: în SUA - reflectă pluralism ridicat, dar pot accentua polarizarea; în Turcia - oferă alternative critice în condiții de control mediatic strict; în Moldova, o democrație în tranziție - sprijină participarea civică și comunitară, suplinind deficiențele presei tradiționale. Studiul evidențiază dependența de platformele globale, unde algoritmii și politicile de vizibilitate introduc forme subtile de control. Concluzia subliniază că podcasturile extind pluralismul și deliberarea publică, dar democratizarea lor rămâne parțială și condiționată de contextul politic și tehnologic.

This study examines the role of podcasts in the democratization of public discourse, situating them between freedom of expression and emerging mechanisms of control in the contemporary digital environment. Based on the hypothesis that their democratizing potential depends on the politico-institutional context and the infrastructure of global platforms, the research adopts a qualitative comparative approach across three cases: the USA, Türkiye, and Moldova. The methodology employs a most different systems comparison, analyzing the legal framework, digital regulation regime, state intervention, and the role of platforms in mediating content. The results indicate that podcasts are ambivalent spaces: in the USA, they reflect high pluralism but can exacerbate polarization; in Türkiye, they provide critical alternatives under strict media control; and in Moldova, a democracy in transition, they support civic and community participation, compensating for deficiencies in traditional media. The study highlights the dependence on global platforms, where algorithms and visibility policies introduce subtle forms of control. The conclusion emphasizes that podcasts expand pluralism and public deliberation, yet their democratizing effect remains partial, contingent on political and technological contexts.