Viziune teoretică despre flexibilizarea modului și timpului de munca în administrația publică [Articol]

Abstract

Pandemia COVID-19 și distanțarea socială forțată au arătat că munca la distanță sau hibridă nu este un vis. Lucrătorii atât din sectorul privat, cât și din sectorul public au aflat ca exista alternative la orele de birou cu norma întreagă. Acum mulți dintre ei – formând o majoritate clară în unele țări, inclusiv Marea Britanie – nu doresc sa revină la status quo-ul de dinainte de pandemie.Practicile internaționale ne demonstrează diferite experiențe și modele de aplicare a schemelor de flexibilizare a modului și timpului de muncă. Indiscutabil, aplicarea acestora contribuie la asigurarea echilibrării vieții profesionale cu cea de familie, fiind un mecanism eficient în soluționarea problemelor la nivel micro și macro. Vorbind despre reglementarea și transpunerea acestor modele în practica națională, în special în administrația publică, presupune o abordare complexa a tuturor aspectelor din administrația publică, ținând cont de nivel la care se aplică aceste modele noi. Doar prin analize și studii aprofundate, inclusiv a practicilor și modelelor aplicate la nivel inetrnațional, vom putea elabora paradigme noi a flexibilității spațiale și temporale a muncii în contextul asigurării continuitații activității și funcționalității administrației publice în cadrul proceselor de transformare.

The COVID-19 pandemic and forced social distancing have shown that remote or hybrid work is not a pipe dream. Workers in both the private and public sectors have learned that there are alternatives to full-time office hours. Now many of them – forming a clear majority in some countries, including the UK – do not want to return to the pre-pandemic status quo. International practices show us different experiences and models for the application of schemes for flexibility of the way and time of work. Indisputably, their application contributes to ensuring the balance of professional and family life, being an effective mechanism in solving problems at the micro and macro level. Talking about the regulation and transposition of these models in national practice, especially in public administration, implies a complex approach to all aspects of public administration, taking into account the level at which these new models are applied. Only through in-depth analyzes and studies, including the practices and models applied at the international level, will we be able to develop new paradigms of spatial and temporal flexibility of work in the context of ensuring the continuity of the activity and functionality of the public administration within the transformation processes.