Autenticitatea poetică: întrebări şi metodologii de cercetare [Articol]

Abstract

Articolul investighează modalităţile de producere, receptare şi evaluare a autenticității literare și propune axe operaţionale de evaluare a autenticității împreună cu un cadru metodologic bazat pe antropologia literară şi critica retorică. Punctul de plecare îl constituie întrebarea-matrice: Ce condiţii trebuie să îndeplinească un text poetic contemporan pentru a declanşa o experienţă estetică percepută drept autentică? Din această interogaţie, cercetarea desfăşoară trei direcţii complementare: (A) contextualizarea istoric-culturală; (B) analiza experienţei cititorului, articulată prin triada rezonanţă–provocare–expresie distinctă; (C) examinarea practicilor de scriere autentică/autenticistă, unde textul funcţionează ca spaţiu de co-creaţie între autor şi limbaj articulat pe triada experiență – voce – transparență afectivă. Metodologic, studiul tinde să combine observaţia participativă textuală, etnografia comunităţilor poetice şi critică retorică. Concluziile preliminare afirmă caracterul relaţional şi contextual al autenticităţii, disting autenticismul ca posibil regim autonom în câmpul literar postoptzecist şi argumentează relevanţa abordării literare antropologice pentru înţelegerea poeziei contemporane.

This article examines the ways poetic authenticity is produced, perceived, and assessed, and proposes a set of operational spectres for evaluating authenticity alongside a methodological framework grounded in literary anthropology and rhetorical criticism. The inquiry begins with a central question: What conditions must a contemporary poetic text meet to trigger an aesthetic experience perceived as authentic? From this starting point, the article develops three complementary directions: (A) historical-cultural contextualization; (B) analysis of the reader’s experience, articulated through the triad resonance-challenge-distinctive expression; and C) examination of authentic(ist) writing practices, where the poem functions as a co-creative space between author and language, structured by the triad experience– voice–affective transparency. Methodologically, the research offers to combine textual participant observation, ethnography of poetry communities, and rhetorical criticism. Preliminary conclusions affirm the relational and contextual nature of authenticity, identify autenticism as a possible autonomous regime within the post-1980 Romanian literary field, and demonstrate the relevance of an anthropological approach to contemporary poetry.