RELAȚIA DINTRE NOȚIUNEA DE INSTIGARE LA INFRACȚIUNE ȘI ANUMITE NOȚIUNI CONEXE: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE

Abstract

În studiul de față sunt analizate anumite aspecte ce vizează relația dintre noțiunea de instigare la infracțiune și anumite noțiuni conexe: 1) absorbția calității de instigator de calitatea de autor; 2) deosebirea autorului de instigator; 3) cumularea calității de instigator și a calității de complice; 4) deosebirea instigatorului de organizator; 5) deosebirea instigatorului de complice; 6) deosebirea instigatorului de provocator. Se arată că, în ipoteza în care instigatorul îndeplinește – exclusiv sau suplimentar – funcția prevăzută de alin.(2) art.42 CP RM, acesta va răspunde doar în calitate de (co)autor. Se argumentează că influențarea exercitată de instigator asupra autorului nu trebuie să aibă ca efect paralizarea voinței acestuia. În caz contrar, instigatorul trebuie considerat autor mediat (mijlocit) al infracțiunii. Se demonstrează că cumularea de către aceeași persoană a calității de instigator cu cea de complice presupune invocarea la calificare a alin.(4) și (5) art.42 CP RM, alături de acea normă din partea specială a Codului penal, care prevede răspunderea pentru fapta săvârșită de autor. Se relevă că nu se exclude cumularea calității de organizator și a calității de instigator. Într-un asemenea caz, calificarea se face conform alin.(3) și (4) art.42 CP RM, alături de acea normă din partea specială a Codului penal, care prevede răspunderea pentru fapta săvârșită de autor. Se ajunge la concluzia că darea de sfaturi și de instrucțiuni este posibilă atât în cazul instigării, cât și al complicității. Totuși, sfaturile și instrucțiunile în cazul celor două activități se deosebesc prin momentul interacționării instigatorului și a complicelui cu autorul, precum și prin caracterul sfaturilor și al instrucțiunilor date autorului. Se stabilește că provocarea infracțiunii nu corespunde definiției noțiunii de participație, formulate în art.41 CP RM.

The present study analyses certain aspects concerning the relationship between the notion of instigation to crime and certain related notions: 1) the absorption of the quality of instigator by the quality of author; 2) the distinction between the author and the instigator; 3) the cumulation of the quality of instigator and the quality of accomplice; 4) the distinction between the instigator and the organiser; 5) the distinction between the instigator and the accomplice; 6) the distinction between the instigator and the provocateur. It is shown that, in that case when the instigator fulfils – exclusively or additionally the function provided by para. (2) art.42 CC RM, they will answer only as (co)author. It is argued that the influence exerted by the instigator on the author must not have the effect of paralysing their will. Otherwise, the instigator must be considered a mediated author of the crime. It is demonstrated that the cumulation by the same person of the quality of instigator with that of accomplice implies the application of para. (4) and (5) art.42 CC RM, as well as of the norm from the special part of the Criminal Code which provides the liability for the act committed by the author. The article highlights that the combination of the quality of organiser and the quality of instigator is not excluded. In such a case, the qualification is made according to para. (3) and (4) art.42 CC RM, as well as to the norm from the special part of the Criminal Code which provides the liability for the act committed by the author. The conclusion is that giving advice and instructions is possible both in the case of instigation and complicity. However, the advice and instructions in the case of the two activities differ in the moment of interaction of the instigator and the accomplice with the author, as well as in the nature of the advice and instructions given to the author. It is established that the provocation of the crime does not correspond to the definition of the notion of participation, formulated in art.41 CC RM.