Podoabe și piese de vestimentaţie la dacii din Curbura Carpaţilor (sec. II a. Chr. - I p. Chr.). Fibulele de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării [Articol]

Abstract

În situl dacic de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării au fost descoperite un număr de 50 de fibule (întregi sau parţial întregibile), alături de cca 25 de fragmente, ce reprezentau ace și bucăţi de resorturi provenind tot de la fibule. Fibulele de schema Latène mijlociu sunt cele mai puţine, ele fiind reprezentate de un fragment de fibulă cu noduri și două fibule filiforme. Cele mai numeroase fibule sunt cele de schemă Latène târziu, respectiv 38 de exemplare, unde predomină fibulele cu aspect filiform și coardă exterioară sau interioară. Dintre acestea remarcăm două fibule cu piciorul întors pe dedesubt și înfășurat pe arc, provenind din spaţiul nord-pontic. Nu în ultimul rând, semnalăm prezenţa a nouă fibule romane, dintre care o parte provin din provinciile vestice ale Imperiului Roman. Din punct de vedere cronologic, fibulele de la Pietroasa Mică ocupă tot intervalul cuprins între sfârșitul sec. II a. Chr. și începutul secolului II p. Chr. Pe lângă numărul destul de mare, comparativ cu majoritatea așezărilor dacice, fibulele de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării au o importantă relevanţă cronologică, dar, în același timp, reflectă și o serie de contacte și schimburi cu populaţii aflate la mari distanţe, cum ar fi celţii, germanii, sarmaţii și romanii. Situaţia poate fi, probabil, explicată prin faptul că în sec. I a. Chr. aici a fost o importantă cetate, iar în sec. I p. Chr. – o incintă sacră de importanţă zonală. At the Dacian site of Pietroasa Mică-Gruiu Dări, a total of 50 fibulae (complete or partially restorable) has been discovered, along with approximately 25 fragments representing pins and pieces of springs, all attributable to fibulae. The Middle La Tène-type fibulae are the least numerous, being represented by one fragmentary knobbed fibula and two filiform fibulae. The most numerous are the Late La Tène-type fibulae, with 38 specimens, among which filiform fibulae with external or internal chords predominate. Among these, two fibulae stand out for having the foot bent underneath and wrapped around the bow, a type originating from the North Pontic region. Not least, we note the presence of nine Roman fibulae, some of which originate from the western provinces of the Roman Empire. Chronologically, the fibulae from Pietroasa Mică cover the entire interval between the end of the 2nd century BC and the beginning of the 2nd century AD. Beyond their relatively large number compared to other Dacian settlements, the fibulae from Pietroasa Mică-Gruiu Dări hold significant chronological value, while also reflecting a series of contacts and exchanges with populations located at great distances, such as Celts, Germans, Sarmatians, and Romans. The situation can probably be explained by the fact that in the 1st century BC there was an important fortress here, and in the 1st century AD – a sacred cult place of regional importance.