Instituirea caselor de credit mărunt pe lângă zemstvele din Basarabia (1904-1908) [Articol]

Abstract

În acest studiu analizăm premisele și scopurile urmărite de autoritățile imperiale ruse prin instituirea caselor de credit mărunt în raport cu necesitățile reale ale micilor agricultori din Basarabia. Cercetările noastre demonstrează că aproape întreaga povară a acestei reforme a căzut pe umerii zemstvelor, care au trebuit să activeze cu o marjă minimă în descentralizarea creditară gândită de legiuitorul rus, asumându-și toate riscurile și costurile operaționale. Din acest punct de vedere, guvernul rus a avut o contribuție minimă, asigurând, pe de altă parte, o creștere stabilă a veniturilor statului, din contul micilor agricultori. Viziunea zemstvelor asupra organizării creditării agricole a rămas din nou ignorată, la fel ca la începutul anilor ᾿70 ai sec. al XIX-lea. În schimb, presiunea financiară asupra zemstvelor a crescut și s-a răsfrânt negativ asupra altor direcții de finanțare prioritare pentru mediul rural, precum organizarea învățământului primar, asigurarea medicală sau dezvoltarea infrastructurii. În pofida unor rezultate aparent pozitive pe termen scurt, aprecierea justă a reformei, adică pe termen lung, nu poate însă fi făcută, din cauza evenimentelor politice declanșate odată cu izbucnirea Primului Război Mondial. Dar, starea jalnică în care se afla sistemul tovărășiilor rurale de credit și economii imediat după reîntregirea Basarabiei cu România, indică totuși spre o viziune puțin eficientă și depășită a autorităților țariste în domeniul creditării agricole, care nu putea avea decât efecte pe termen scurt și era incapabilă să facă față provocărilor economice.

In this study, we analyse the premises and goals pursued by the Russian imperial authorities by establishing small credit houses in relation to the real needs of the peasantry of Bessarabia. Our research demonstrates that almost the entire burden of this reform fell on the shoulders of the Zemstvos, which had to operate with a minimal margin in the credit decentralization conceived by the Russian legislator, assuming all the risks and operational costs. From this point of view, the Russian government had a minimal contribution, ensuring, on the other hand, a stable increase of the state income at the expense of the peasantry. The Zemstvos’ vision on the organization of agricultural credit was again ignored, just as in the early 1870s. In contrast, the financial pressure on the zemstvos increased, which fact had a negative impact on other priority financing directions for the rural space, such as the organization of primary education, medical insurance or infrastructure development. Despite some apparently positive short-term results, from the long-term perspective a fair assessment of the reform cannot be made, due to the political events triggered with the outbreak of World War I. But the pitiful state of the rural system of credit and savings brotherhoods immediately after the reunification of Bessarabia with Romania points to an inefficient and outdated vision of the tsarist authorities in the field of agricultural lending, which could only have short-term effects and was incapable of facing economic challenges.