Viața cotidiană în Basarabia anilor ’30: venituri şi cheltuieli ale populației locale

Abstract

Viața cotidiană în România anilor ’30, și mai ales în Basarabia, reprezintă o perioadă de stabilizare, la începutul revenirii în contextul statului român. Pe de altă parte, acest fapt se înscrie în cadrul unei perioade în care se evidențiază criza economică mondială, dar și restabilirea cu dificultate de la sfârșitul anilor ’30. Într-un asemenea context istoric, din cauza evoluțiilor economice, bunăstarea populației din toate ținuturile românești a fost afectată substanțial, fapt care își găsește expresie în veniturile și cheltuielile populației, care au fost în mare măsură compromise, în special pentru mediul rural. Populația trebuia să caute alternative pentru a-și completa veniturile, pentru că nu putea trăi doar din produsul cultivării pământului și creșterii vitelor. Familiile sunt nevoite să-și completeze veniturile prin diverse câștiguri de origine neagricolă. Chiar și așa, posibilitățile de a trăi astfel adunate sunt atât de mici încât cu greu acoperă nevoile de bază ale locuitorilor. Constrângeri financiare sunt atestate și la nivelul instituțiilor locale din Basarabia, care au dus la reduceri și optimizări de costuri. Daily life in Romania in the 30s years, and especially in Bessarabia, represents a period of stabilization, a fact that is evident at the beginning of the return to the context of the Romanian state. On the other hand, this fact is part of the setting of a period in which the economic crisis is highlighted, but also the difficult recovery from the late 1930s. In such a historical context, due to economic developments, the well-being of the population in all Romanian lands was substantially affected, a fact that finds expression in the incomes and expenses of the population, which were largely compromised in the rural environment. The population had to look for alternatives to supplement their income, because they could not live only on the product of cultivating the land and raising cattle. Families are forced to supplement their income through various earnings of non-agricultural origin. Even so, the possibilities of living gathered in this way are so small that they hardly cover the basic needs of the inhabitants. Financial constraints are also attested at the level of local institutions in Bassarabia, which have led to cost reductions and optimizations.