Apa neagră – semnificații și reprezentări ambivalente în proză [Articol]

Abstract

The article focuses on the interpretation of water in its dual beneficial and malevolent form in the prose of Romanian writers (V. Voiculescu, M. Eliade, Al. Popescu, R. Găvan, V. Beșleagă) and American writers (C. Oates, J.T. MacGregor). The theoretical part of the article is centered on the relevant analyses of the imaginary made by C.G. Jung, S. Freud, M. Klein, Cr. Gavriluță, A. Poruciuc, and on the concepts of ambivalence, splitting, double representation, the ego’s drive, and the Dofl legend. The author captures the blackness of water (turbid, viscous) in contrast with the characters’ experiences. The negative aspects of water increase in intensity, and water becomes a useful tool for probing the obscure areas of the characters’ unconscious. The article discusses the aquatic imaginary, from the everyday representations found in expressions and popular sayings to literary works, where the aquatic imaginary intensifies in negative depictions.

Articolul se centrează pe interpretarea apei în dubla sa ipostază benefică și malefică în proza scriitorilor români (V. Voiculescu, M. Eliade, Al. Popescu, R. Găvan, V. Beșleagă) și americani (C. Oates, J.T. MacGregor). Partea teoretică a articolului este axată pe analizele pertinente ale imaginarului realizate de C.G. Jung, S. Freud, M. Klein, Cr. Gavriluță, A. Poruciuc și pe conceptele de ambivalență, clivaj, dublă reprezentare, pulsiune a eului, legenda Doflului. Autoarea surprinde negreața apei (tulbure, cleioasă) în contrast cu trăirile personajelor. Valențele negative ale apei cresc în intensitate, iar apa devine un instrument util în sondarea zonelor obscure ale inconștientului personajelor. Articolul pune în discuție imaginarul apei: de la reprezentările cotidiene surprinse în expresii și ziceri populare, la operele literare, în care imaginarul acvatic se amplifică în redări negative.