Textul vechi românesc: dimensiuni civilizatoare [Articol]

Abstract

Resuscitarea interesului pentru cartea veche românească rămâne un subiect deschis spre care, probabil, nu e niciodată suficient să ne canalizăm atenția, autor și text revendicând și generând, deopotrivă, alte și alte interpretări. Vechile scrieri laice sau bisericești (cronici, cărți populare, traduceri etc.) înglobează/ reliefează/ distilează timpuri și epoci, înălțări și căderi, tipare de comportament memorabile, care incită și astăzi, motivându-ne să revenim, să recapitulăm, în efortul continuu de regăsire/ edificare a propriei identități. A b e c e d a r și reazem sufletesc au însemnat scrierile aurorale pentru cohorte de cititori, de-a lungul secolelor, din ele inspirându-se, prin ele verificându-se, la ele revenind, din timp în timp, oamenii de litere și prețuitorii de istorie a neamului. Nucleu esențializat al devenirii și al edificării noastre cultural/ civilizatoare, cartea veche românească se cuvine readusă pe masa de citire (a tinerelor generații implicit), ca un exercițiu probant de memorie și demnitate. The revival of interest in old Romanian books remains an open subject‒ one to which we can probably never devote enough attention, as both author and text continue to demand and generate ever new interpretations. The old secular or religious writings (chronicles, folk books, translations etc.) encapsulate, highlight, and distill eras and epochs, rises and falls, memorable behavioral patterns that still captivate us today, motivating us to return to them, to revisit them, in the ongoing effort of rediscovering and shaping our identity. For generations of readers across centuries, these early writings have represented both an alphabet and a spiritual anchor, sources of inspiration, touchstones for verification, and recurring points of reference for scholars and those who value the history of the nation. As an essential core of our cultural and civilizational becoming, the old Romanian book must be brought once again to the reading table (especially for younger generations), as a meaningful exercise in memory and dignity.