REFLECŢII PRIVIND NATURA JURIDICĂ A PROVOCĂRII INFRACŢIUNII

Abstract

În prezentul studiu este abordată instituţia provocării infracţiunii. Sunt stabilite criteriile de delimitare a provocării infracţiunii de circumstanţa atenuantă prevăzută la lit.g) alin.(1) art.76 CP RM (ilegalitatea sau imoralitatea acţiunilor victimei, dacă ele au provocat infracţiunea). Sunt identificate trăsăturile caracteristice provocării infracţiunii. Este dată apreciere juridico-penală faptei comise sub influenţa unei provocări. Se ajunge la concluzia că persoana provocată nu trebuie să răspundă penal pentru fapta comisă. Totodată, se argumentează necesitatea introducerii unui nou articol în Partea specială a Codului penal care să incrimineze provocarea infracţiunii.

The institution of entrapment is analyzed in this study. The criteria for delimiting the entrapment by the mitigating circumstance stipulated in letter g) paragraph (1) art.76 PC RM (the illegality or immorality of the victim’s actions if such were the reason for the crime), are established. The characteristics of the entrapment are identified. The legal-criminal assessment is given to the act committed under entrapment. It is concluded that the provoked person should not be held criminally liable for the committed crime. At the same time, the necessity of introducing a new article in the Special Part of the Criminal Code that incriminates the entrapment is argued.