O ABORDARE TRADUCTOLOGICĂ A CALCULULUI INFERENȚELOR DIRECȚIONALE (ÎN BAZA UNUI STUDIU EXPERIMENTAL). MONOGRAFIE

Abstract

Pragmatica și teoriile pragmatice reprezintă, la ora actuală, una dintre tendințele dominante în științele limbajului. Un factor important în dezvoltarea și afirmarea domeniului pragmatic l-a jucat includerea subiectului locutor, și a acțiunii sale prin vorbire asupra realității, în sfera de investigare a limbajului. O astfel de schimbare de paradigmă își are originea în reconceptualizarea limbii din instrument de codificare în instrument de comunicare, cu incorporarea tuturor instanțelor și a mediilor implicate. Integrarea locutorului și a relației sale cu interlocutorul în actul de semnificare prin limbă a generat inevitabil reflecții despre statutul cogniției umane în cadrul interacțiunilor lingvistice. În condițiile în care problematica sensului este centrală pentru lingvistica modernă, se impune imperativul de a determina locul și modul prin care acest sens este generat.