Perspectiva europeană a statelor din Balcanii de Vest: între „oboseala extinderii” și integrarea europeană [Articol]

Abstract

În ceea ce privește parcursul european al statelor din Balcanii de Vest, Uniunea Europeană transmite că s-ar afla într-o perioadă de „oboseală a extinderii”. Riscurile întârzierii integrării statelor din această regiune profund marcată de războaiele de după destrămarea Iugoslaviei sunt semnificative, în mod special în privința creșterii influenței economice și politice în regiune a unor state precum Turcia, Federația Rusă și China. După blocarea negocierilor de aderare pentru Albania și Macedonia de Nord, în noiembrie 2019, Comisia Europeană a lansat o serie de propuneri pentru îmbunătățirea Politicii de Extindere în Balcanii de Vest, punându-se accentul pe cooperarea intraregională, creșterea credibilității decidenților politici în asumarea reformelor și mai multă predictibilitate. Din punctul de vedere al României, stabilitatea în regiunea Balcanilor de Vest este foarte importantă, fiind sprijinită integrarea europeană în funcție de meritele individuale ale fiecărui stat în implementarea reformelor. Conferința privind Viitorul Europei reprezintă o oportunitate de a relansa proiectul construcției europene, oferind statelor din Balcanii de Vest o perspectivă corectă, credibilă și concretă cu privire la integrarea europeană.

As regards the European course of the Western Balkan states, the European Union reports that they are in a period of "enlargement fatigue". The risks of delaying the integration of states in this region deeply scarred by the wars since the break-up of Yugoslavia are significant, particularly in view of the growing economic and political influence in the region of states such as Turkey, the Russian Federation and China. After accession negotiations for Albania and Northern Macedonia stalled in November 2019, the European Commission launched a series of proposals to improve enlargement policy in the Western Balkans, with a focus on intra-regional cooperation, increased credibility of policymakers in taking ownership of reforms and greater predictability.