Rolul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la interpretarea constituției: cazul prezumției dobândirii licite a bunurilor [Articol]

Abstract

Curtea Constituțională a Republicii Moldova fost sesizată de mai multe ori ca să interpreteze prevederea constituțională referitoare la prezumția dobândirii licite a bunurilor. La intervale diferite de timp, în fața Curții Constituționale se punea în esență aceeași problemă: dacă Constituția permite confiscarea civilă a bunurilor de la persoane care exercită funcţii publice sau dacă permite inversarea sarcinii probei privind originea bunurilor deținute de agenți publici. În acest sens, Curtea Constituțională a făcut adesea apel la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, poziția Curții Constituționale nu a fost de fiecare dată aceeași. Mai întâi, Curtea Constituțională a dat un răspuns negativ la problema semnalată. Apoi, Curtea Constituțională și-a revăzut jurisprudența sa anterioară și a decis că în cazurile de confiscare a bunurilor este posibilă aplicarea unor standarde de probă diferite, în funcţie de tipul procedurilor (penale sau non-penale). Această din urmă poziție a fost fundamentată prin prisma cazului Gogitidze şi alţii v. Georgia. The Constitutional Court of the Republic of Moldova has been referred several times to interpret the constitutional provision on the presumption of lawful acquisition of assets. At different times, the Constitutional Court was faced with essentially the same issue: whether the Constitution allows for civil confiscation of assets from persons exercising public functions or whether it allows for the reversal of the burden of proof regarding the origin of assets held by public officials. In this regard, the Constitutional Court has often appealed to the case law of the European Court of Human Rights. However, the position of the Constitutional Court has not always been the same. First, the Constitutional Court gave a negative answer to the issue raised. Then, the Constitutional Court reviewed its previous jurisprudence and decided that in cases of confiscation of assets it is possible to apply different standards of proof, depending on the type of proceedings (criminal or non-criminal). This latter approach was substantiated in the light of the case of Gogitidze and Others v. Georgia.