VALENȚE SEMANTICO-STILISTICE ALE VERBULUI „A MÂNCA” ÎN UNELE EXPRESII FRAZEOLOGICE ROMÂNEȘTI

Abstract

Punctul de plecare al expresiilor tratate în comunicare este verbul polisemantic a mânca, nucleu care generează multiple construcții fixe de o plasticitate deosebită în limba română. Se va contura un microunivers de reprezentări figurate ale mentalului popular axate pe verbul a mânca. Motivația expresivității unor idiotisme românești se va căuta în concretul unor lucruri, activități și practici, dincolo de imaginea sublimată sau metamorfozată din contemporaneitate, demers care impune analiza mărcilor arhaice ale limbii, a efectelor elipsei și substituirii de termeni, contextului, contaminării sau interferenței. Se va face distincție între expresiile de tipul „imaginare” și cele reprezentând „copii ale realității”, care ilustrează aspecte autohtone ale mentalităților și manifestărilor în planul vieții social culturale și al spiritualității. Cercetarea originii unor expresii frazeologice se încadrează în istoria limbii, a diferitelor elemente și structuri ale vocabularului acesteia.

The starting point of the expressions treated in communication is the polysemantic verb to eat, the core of which generates multiple fixed constructions of particular plasticity in the Romanian language. A microuniverse of figurative representations of the popular mind focused on the verb to eat will be outlined. The motivation of the expressiveness of some Romanian idiocies will be sought in the concrete of some things, activities and practices, beyond the sublimated or metamorphosed image from contemporaneity, an approach that requires the analysis of the archaic marks of the language, the effects of ellipsis and the substitution of terms, of the context, of contamination or interference. A distinction will be made between expressions of the „imaginary” type and those representing „copies of reality”, which illustrate autochthonous aspects of mentalities and manifestations in terms of social-cultural life and spirituality. The research of the origin of some phraseological expressions is part of the history of the language, of the various elements and structures of its vocabulary.