SIMBOLURI ȘI MODALITĂȚI ARTISTICE DE REÎNTOARCERE ÎN COPILĂRIE LA GRIGORE VIERU

Abstract

Grigore Vieru este, în primul rând, un poet al copiilor, pentru că prin intermediul lor se reîntoarce, sub semnul imaginarului, în universul pierdut al copilăriei sale. Reîntoarcerea metafizică în trecutul îndepărtat înseamnă revenirea la tradiție și la izvoarele autohtone. Ajuns în universul candorilor, poetul e mișcat în totalitate de reîntâlnirea cu țărmurile primordiilor, de contactul cu chipul matern, de revenirea în cadrul hotarelor băștinașe. Căutarea insistentă a copilăriei, la Vieru, înseamnă nu altceva decât „căutarea de sine”. Sub semnul reveriilor și al rememorării, poetul reproiectează artistic un univers al reîntregirii cu locurile paternale care i-au marcat pe deplin ființa. Imaginea trecutului este sugerată estetic prin expresii revelatoare, poezia viereană identificându-se cu o confesiune lipsită de artificial și miniaturi inerte. Transpus în ipostaza unui copil, poetul coboară în adâncul ființei sale pentru a sacraliza universalitatea și pentru a (re) chema omul (post)modern spre perpetuarea valorilor moral-spirituale.