O analiză empirică a conformării României cu obligațiile privind drepturile civile și politice după anii 1990 [Articol]

Abstract

Deși România este acum un membru activ al sistemelor regionale și universale de protecție a drepturilor omului, acest rol nu poate fi considerat de la sine înțeles. În urmă cu mai puțin de patru decenii, noțiunea de drepturile omului nu era cunoscută de majoritatea populației, care trăia sub dictatură. În ciuda acestei situației inițiale dificile, România a aderat la Uniunea Europeană și la Consiliul Europei, două organizații care prețuiesc drepturile omului și democrația, și a ratificat numeroase tratate relevante. În acest context, articolul de față examinează datele empirice disponibile pentru a demonstra că România a reușit să-și îndeplinească obligațiile privind drepturile civile și politice. Principala contribuție științifică a acestei cercetări este de a oferi un cadru metodologic pentru a evalua aceste progrese (sau lipsa lor). Astfel, autorul sugerează un set de variabile universal aplicabile pentru a examina datele aferente pentru alte state.

Although Romania is now an active member of regional and universal human rights protection systems, this role cannot be taken for granted. Just less than four decades ago, the notion of human rights was not known to the majority of the population, who were unfortunate to live under a dictatorship. Despite this difficult starting point, Romania later joined the European Union and the Council of Europe, two organisations that value human rights and democracy, and ratified numerous relevant treaties. In this context, this article examines the empirical data available to demonstrate that Romania indeed managed to comply with its obligations regarding civil and political rights. The main scientific contribution of this research is to provide a methodological framework to assess such progress (or lack thereof). Thus, this author suggests a set of universally applicable variables to examine related data for other states.