Fundamente teoretice ale rezilienței în criminologie [Articol]

Abstract

Într-o societate marcată de transformări sociale și provocări criminogene complexe, reziliența în criminologie apare ca un concept inovator, capabil să ofere noi perspective în prevenirea și combaterea criminalității. Deși criminologia tradițională s-a concentrat pe identificarea factorilor de risc și pe măsuri punitive, acest studiu își propune să demonstreze compatibilitatea dintre criminologie și reziliență, fundamentând teoretic integrarea acesteia printr-o analiză critică a teoriilor criminologice existente. Lucrarea evidențiază cum teoria controlului social (Hirschi), teoria anomiei (Durkheim, Merton), teoria ecologică a criminalității (Shaw & McKay), teoria etichetării (Becker, Lemert) și teoria oportunităților (Cloward & Ohlin) pot fi reinterpretate prin prisma rezilienței. Totodată, se analizează influența teoriei freudiene asupra comportamentului infracțional și necesitatea unui model criminologic bazat pe adaptabilitate și recuperare socială. Prin consolidarea factorilor protectivi și dezvoltarea unor politici penale flexibile, integrarea rezilienței în criminologie poate conduce la reducerea recidivei, creșterea siguranței comunitare și eficientizarea strategiilor de prevenire a criminalității. Studiul propune o schimbare de paradigmă, conturând reziliența ca un principiu esențial al criminologiei moderne. In a society marked by social transformations and complex criminogenic challenges, resilience in criminology emerges as an innovative concept capable of offering new perspectives in crime prevention and control. While traditional criminology has focused on identifying risk factors and implementing punitive measures, this study aims to demonstrate the compatibility between criminology and resilience by theoretically substantiating its integration through a critical analysis of existing criminological theories. The paper highlights how social control theory (Hirschi), anomie theory (Durkheim, Merton), the ecological theory of crime (Shaw & McKay), labeling theory (Becker, Lemert), and opportunity theory (Cloward & Ohlin) can be reinterpreted through the lens of resilience. Additionally, it examines the influence of Freudian theory on criminal behavior and the necessity of a criminological model based on adaptability and social recovery. By strengthening protective factors and developing flexible criminal justice policies, integrating resilience into criminology can lead to a reduction in recidivism, increased community safety, and more effective crime prevention strategies. This study proposes a paradigm shift, shaping resilience as a fundamental principle of modern criminology.