Romanian diplomacy, britain and the sudeten crisis (1938) (Part I)

Abstract

This study examines England’s attitude toward German aggression against Czechoslovakia (1933– 1939) and its impact on Anglo-Romanian relations. British foreign policy was heavily influenced by its ties with Hitler’s Germany, adopting a permissive and reactive approach, never seizing the initiative from Berlin – except for the attempted “Stresa Front”. England continually adjusted its stance toward Romania, France, and the USSR based on Anglo-German dynamics, which dictated European politics until the outbreak of war. To understand Britain’s policy toward Romania, one must analyze Anglo-German relations, as these influenced London’s decisions more than Romania’s own actions. Under King Carol II, Romania’s foreign policy aligned with passivity and accommodation of German revisionism. While England, as a major power, could afford to explore political options (some flawed), Romania, far more vulnerable, lacked the same flexibility. The study highlights how international power dynamics shaped Romania’s precarious position in pre-WWII Europe.

Prima parte a acestui studiu analizează atitudinea Angliei față de agresiunea Germaniei împotriva Cehoslovaciei (1933–1939) și impactul acesteia asupra relațiilor româno-britanice. Politica externă a Angliei a fost puternic influențată de relațiile cu Germania lui Hitler, adoptând o abordare permisivă și reactivă, fără a prelua inițiativa de la Berlin. Singura excepție a fost încercarea de a forma „frontul de la Stresa”. Anglia și-a ajustat constant poziția față de România, Franța și URSS în funcție de dinamica relațiilor germano-engleze, care au dictat cursul politicii europene până la izbucnirea războiului. Pentru a înțelege politica britanică față de România, este esențial să examinăm evoluția raporturilor germano-engleze, deoarece acestea au influențat mai mult decât acțiunile proprii ale României. Sub domnia lui Carol II, politica externă românească s-a aliniat pasivității și acomodării față de revizionismul german. În timp ce Anglia, ca mare putere, și-a permis să exploreze opțiuni politice (unele eronate), România, mult mai vulnerabilă, nu a avut aceeași flexibilitate.