RISCUL CONTRACTUAL: PRINCIPALELE REPERE CONCEPTULALE

Abstract

In articol sunt scoase în relief principalele repere conceptuale ce se ataşează problematicii privind riscul contractual. Este fundamentată teza, potrivit căreia riscul apare ca un factor extern care tulbură echilibrul contractual anticipat la momentul încheierii acestuia de către părţile contractante. De asemena, se menţionează că angrenajul pe care îl poate pune în mişcare riscul în dreptul privat, plecând de la polisemantismul său şi ţinându-se cont de potenţialul acestuia încă neexplorat, ar putea transforma ideea de risc într-un piedestal al întregii arhitecturi a dreptului civil. Nu în ultimul rând, este formulată concluzia, potrivit căreia şi contractelor translative li se aplică regula res perit debitori, cu corectivul că obligaţia de predare a fost considerată o obligaţie instrumentală, cu o pondere neglijabilă în ecuaţia riscurilor.

This article reveals the main conceptual marks concerning the issue of contractual risk. It substantiates the thesis that the risk appears to an external factor which disturbs the contractual balance anticipated at the moment of its conclusion by the contracting parties. It also outlines that the gear that may trigger risk in private law, based on its polysemy and considering its still unexplored potential, could turn the idea of a risk into a pedestal of the whole architecture of civil law. Finally, liberates the conclusion that all translative contracts are applied the rule res perit debitori with the specificationthat the delivery obligation was considered an instrumental obligation, with a negligible share in the risk equation.