„ARHIVA FONOGRAMICĂ A GRAIULUI POPULAR” DE LA CHIȘINĂU ÎN CONTEXT GENERAL ROMÂNESC ȘI EUROPEAN

Abstract

In dialectologie, arhiva fonogramică reprezintă un corpus de texte dialectale înregistrate pe teren cu ajutorul mijloacelor tehnice (fonograf, gramofon, patefon, magnetofon etc.) și păstrate pe diverse suporturi, cum ar fi benzile de magnetofon sau discurile, și face parte din categoria modalităților de prezentare și conservare a faptelor dialectale. Începând cu anul 1899, arhive sonore apar la Viena, Zürich, Paris, București. „Arhiva fonogramică a graiului popular” de la Chișinău a fost constituită între anii 1957-1965, în timpul anchetei pentru elaborarea „Atlasului lingvistic moldovenesc”. Colecția arhivei, cuprinzând mostre de vorbire dialectală, înregistrate în localități cu populație românească din Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, contribuie la întregirea imaginii asupra limbii române, considerate sub aspectul variației sale, atât diatopice, cât și diastratice sau diafazice, dar poate fi utilizată drept sursă documentară și pentru cercetarea multor altor probleme de lingvistică, etnografie, folcloristică, istorie etc. Aceste documente sonore sunt elemente ale patrimoniului cultural românesc și european, ce necesită a fi protejate, valorificate și prețuite la justa valoare.

In dialectology, the phonogram archive represents a corpus of dialectal texts recorded with the aid of technical means (phonograph, gramophone, pathephone, tape recorder, etc.) and stored on various media such as tapes or discs. It is a way of presenting and preserving dialectal facts. From 1899, sound archives were created in Vienna, Zürich, Paris, Bucharest. The Chisinau „Phonogram Archive of Dialectal Speech” was made up between 1957 and 1965, during the „Moldavian Linguistic Atlas” survey. The archive’s collection, including dialectal speech samples recorded in Romanian-speaking communities of the Republic of Moldova, Ukraine, the Russian Federation, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, contributes to complete the image of the Romanian language, considered under the aspect of its diatopic, as well as diastratic or diaphasic variation, but it can also be used as a documentary source for the research of many other problems of linguistics, ethnography, folkloristics, history, etc. These sound documents are elements of Romanian and European cultural heritage that need to be protected, exploited and highly valued.