Istoriografia și evoluția metodologică a cercetării conceptului de interes național [Articol]

Abstract

Conceptul de interes național ocupă un loc central în teoria relațiilor internaționale și în practica politicii externe, însă conținutul său nu a fost niciodată static. De-a lungul timpului, acest concept a cunoscut o evoluție îndelungată: de la primele reflecții asupra rațiunii de stat din Antichitate și epoca modernă timpurie, până la abordările contemporane dezvoltate în realism, liberalism, constructivism și teoriile critice. Autorul analizează principalele etape ale istoriografiei interesului național și evidențiază transformările metodologice care au marcat cercetarea acestui concept. Sunt examinate trecerea de la interpretările centrate pe putere și supraviețuire la perspectivele care includ identitatea, discursul, interdependența și nivelurile multiple ale intereselor. Se argumentează că interesul național rămâne o categorie relevantă analitic, dar care necesită o abordare istorică, critică și interdisciplinară pentru a evita atât simplificările excesive, cât și utilizarea sa pur retorică. The concept of national interest holds a central place in international relations theory and foreign policy practice, yet its meaning has never been fixed. Over time, it has undergone a long historical evolution: from early reflections on reason of state in Antiquity and the early modern period to contemporary approaches developed within realism, liberalism, constructivism and critical theory. This article examines the main stages in the historiography of national interest and highlights the methodological transformations that have shaped its study. It traces the shift from powerand survival-centered interpretations toward perspectives that incorporate identity, discourse, interdependence and multiple levels of interest formation. The article argues that national interest remains an analytically useful category, but one that requires a historical, critical and interdisciplinary approach in order to avoid both excessive simplification and its purely rhetorical use in political practice.