SIMBIOZA IMAGINII PLASTICE ȘI A COMPONENTEI MUZICALE ÎN PICTURA EUROPEANĂ

Abstract

În articol este abordat aspectul interrelației dintre două domenii artistice conexe sub aspect „ritmic” – pictura şi muzica. Această conexiune este prezentă în manifestările artistice încă de la începuturile civilizației umane când purta un caracter magic-religios. Interesul față de estetica muzicală sporeşte în perioada medievală, dar îndeosebi, în epoca Renaşterii, când artele obțin un rol dominant în societate. Modificările social-politice şi religi- oase din societate în sec. XVII-XVIII impun un ritm alert şi dinamic, un interes sporit pentru toate sferele culturii artistice, inclusiv pentru arta plastică şi muzică. Componenta muzicală persistă în creația plastică şi în sec. XIX-XX, în diferite stiluri sau curente artistice. O predilecție deosebită a subiectelor muzicale se observă la reprezentanții romantismului şi simbolismului, artiştii plastici realizând un „salt” din sfera lumii reale, banale spre dimensiuni mistic-fantastice sau cosmice. Revenirea viziunii artistice în cotidian este vădită în subiecte cu figuri umane ce cântă, dansează etc. în realism, impresionism, postimpresionism, fovism ş.a. O formulă plastică deosebită a componentei muzicale în pictură este prezentă în creația abstracționiştilor, expresioniştilor care „văd” sunetele muzicale în culori. În spațiul român-basarabean tematica muzicală se întâlneşte în diverse lucrări tematice, naturi statice, dar cu o frecvență relativ redusă.

The article deals with the aspect of the interrelationship between two related artistic fields under the “rhythmic” aspect – painting and music. This connection has been present in artistic manifestations since the beginning of human civilization and had a magical-religious character. Interest in musical aesthetics increases in the me- dieval period, but especially in the Renaissance when the arts gain a dominant role in society. The socio-political and religious changes in society in the century XVII-XVIII, impose an alert and dynamic rhythm, an increased interest in all spheres of artistic culture, including fine art and music. The musical component persists in plastic creation and in the century XIX-XX, in different styles or artistic currents. A particular predilection for musical subjects is observed in the representatives of romanticism and symbolism, visual artists making a “leap” from the sphere of the real, mundane world to mystical-fantastic or cosmic dimensions. The return of the artistic vision in everyday life is evident in subjects with human figures singing, dancing, etc. in realism, impressionism, post-impressionism, fauvism, etc. A special plastic formula of the musical component in painting is present in the creation of abstractionists, expressionists who “see” musical sounds in color. In the Romanian-Bessarabian space, the musical theme is found in various thematic works, of a static nature, but with a generally relatively low frequency.