Obiceiuri, moravuri și mentalități în Chișinăul interbelic

Abstract

Ancorat la realitățile interbelice, Chișinăul a fost marcat de schimbări profunde la nivelul caracterului său distinctiv, având loc o simbioză dintre vechi și nou, dintre moștenirea culturală a perioadei țariste și a celei noi instituite, românești. Cu toate acestea obiceiurile, moravurile și mentalitățile sunt cele mai greu de schimbat în cadrul unei societăți. Marcat profund de manierele caracteristice lumii ruse și a amalgamului multicultural persistent, trăsăturile de comportament al chișinăuienilor perioadei interbelice înscrie tendințe de consolidare a unui specific regional. Surprinși într-un spațiu al confortului, drept generator al unei „somnolenţe cotidiene”, locuitorii Chișinăului creează impresia unor persoane pasive, resemnate, contemplative și cu suflet domol. În același timp, cei din partea locului, par să fie de o ospitalitate nemaiîntâlnită. Din inerție, în mediul urban continuă perpetuarea obiceiurilor, tradiţiilor şi moravurilor de familie raportate înaltei societăți, în conformitate cu tradiţiile patriarhale țariste. Cultivate în familie, școală și biserică, societatea chișinăuiană pare să perpetueze principii și valori morale sănătoase, produse de un cod al bunelor maniere bazat pe bunul simț, respect reciproc, corectitudine, cinste, omenie, onestitatea etc. În același timp, conduita orășenilor gravitează de multe ori între moralitate, religiozitate și superstiții, locuitorii fiind puși în situația de a alege între principiile morale și „plăcerile” existențiale.

Anchored to the interwar realities, Chișinău was marked by profound changes in its distinctive character, with a symbiosis between the old and the new, between the cultural heritage of the Tsarist period and the newly established, Romanian one. However, customs, mores and mentalities are the most difficult to change within a society. Deeply marked by the manners characteristic of the Russian world and the persistent multicultural amalgam, the behavioral traits of the Chișinău residents of the interwar period show tendencies to consolidate a regional specificity. Caught in a space of comfort, as a generator of a “daily drowsiness”, the inhabitants of Chișinău create the impression of passive, resigned, contemplative and calm-hearted people. At the same time, the locals seem to be of an unprecedented hospitality. Out of inertia, in the urban environment, the perpetuation of customs, traditions and family mores reported to high society, in accordance with the patriarchal Tsarist traditions, continues. Cultivated in the family, school and church, Chișinău society seems to perpetuate healthy moral principles and values, produced by a code of good manners based on common sense, mutual respect, fairness, honor, humanity, honesty, etc. At the same time, the conduct of the townspeople often gravitates between morality, religiosity and superstitions; the inhabitants being forced to choose between moral principles and existential “pleasures”.