Mecanisme de asigurare a rezilienței societale prin educație [Articol]

Abstract

Reziliența societală definește capacitatea colectivă a unei societăți de a rezista și de a se adapta la șocuri interne sau externe, menținânduși funcționalitatea esențială. În contextul provocărilor actuale – globalizare accelerată, crize climatice, amenințări hibride și instabilitate geopolitică – educația devine un pilon esențial al securității și coeziunii sociale. Articolul explorează multiplele mecanisme prin care educația contribuie la fortificarea rezilienței societale, punând accent pe dezvoltarea gândirii critice, educația civică, promovarea toleranței, a diversității culturale și a coeziunii naționale. Este subliniată, în mod special, dimensiunea politică a educației în prevenirea radicalizării, combaterea dezinformării și consolidarea unei culturi democratice. Studiul propune o abordare contextualizată, contextualizată în realitățile Republicii Moldova și aliniată tendințelor europene. Societal resilience refers to a society’s ability to maintain its functionality and recover from external or internal shocks. In the context of globalization, climate change, and security threats, education plays a crucial role in strengthening societal resilience. This article explores the mechanisms through which education can contribute to increasing societal resilience, with a particular focus on the political dimension. Key instruments include the development of critical thinking and civic spirit, the promotion of tolerance and diversity, and the promotion of education for sustainable development. In the context of threats to border security, education can play a crucial role in preventing radicalization and violent extremism, combating disinformation and information manipulation, etc. Thus, education is an essential tool for building societal resilience in the face of threats to border security.