MEMORIA VICTIMELOR REGIMULUI TOTALITAR- COMUNIST: DE LA DICTATUL TĂCERII LA STATUTUL DE PATRIMONIU CULTURAL

Abstract

În Republica Moldova, de la afirmarea independenței până astăzi, procesele decomunizării au avut un parcurs sinuos. Publicarea unor colecții de documente de arhivă [1], inaugurarea muzeelor1, editarea lucrărilor cu caracter memorialistic [2] și, nu în ultimul rând, acțiunile întreprinse la nivel politic2s-au dovedit a fi eforturi plauzibile, dar insuficiente pentru o detașare definitivă și ireversibilă de trecutul totalitar. Perindarea unor guvernări hibride, caracteristice întregului spațiu post-sovietic, „a determinat în mod ciclic nostalgii și salturi îndărăt, sporind distanța și multiplicând discrepanțele dintre comunitățile memoriei” [3]. În aceeași manieră, de la o guvernare la alta, clasa politică și-a elaborat o strategie oportunistă, preferând să treacă cu tăcerea temele grave ale trecutului3 și, mai curând, fiind interesată să-și „cârpească” propriile mitologii.