Politici culturale de partid în domeniul cinematografiei din RSS Moldovenească (1957–1970) [Articol]

Abstract

Articolul respectiv pune în discuție problema cinematografiei din RSS Moldovenească în contextul indicațiilor ideologice comuniste, atât la nivel local cât și la cel unional. Prin prisma izvoarelor de arhivă, sunt trasate principalele direcții și documente care au determinat vectorul filmului de ficțiune local, cum ar fi corespunderea cu ideile comuniste, orientarea spre tineret sau caracterul antireligios. În pofida faptului că cineaștii de la studioul „Moldova-Film”, uneori reușeau să evite filtrele de partid, nerespectarea acestora putea cauza consecințe. În acest context, constatăm felul în care autoritățile de partid, pe parcursul anilor 1957–1970 a înăsprit continuu controlul asupra domeniul cinematografic, culminând cu emiterea Rezoluției secrete a PCUS „Cu privire la sporirea responsabilității conducătorilor instituțiilor de presă, radio, televiziune, cinematografie, cultură și artă pentru nivelul ideologic și politic al materialelor publicate și al repertoriului” din 7 ianuarie 1969, care a dat cenzorilor noi instrumente de subminare a ideilor aflate în neconcordanță cu cea de partid. This article discusses the issue of cinema in the Moldovan SSR in the context of communist ideological indications, both at the local and at the union level. Through the archival sources, the main directions and documents that determined the vector of local fiction film, such as its conformity with communist ideals, its youth-orientation or its anti-religious character, are traced. Despite the fact that the filmmakers of the “MoldovaFilm” studio sometimes managed to avoid the party filters, failure to comply with them could cause consequences. In this context, we note the way in which the party authorities continuously tightened control over the film industry during the years 1957–1970, culminating in the issuance of the secret Resolution of the CPSU “On increasing the responsibility of the heads of press, radio, television, cinema, cultural and art institutions for the ideological and political level of published materials and repertoire” of 7 January 1969, which gave censors new tools to undermine ideas that were inconsistent with the party line.