Admisibilitatea probei martorilor anonimi: viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului [Articol]

Abstract

În contextul proceselor penale, rolul martorilor deseori este esențial pentru stabilirea adevărului și garantarea unei judecăți corecte. Totuși, în anumite circumstanțe, identificarea publică a martorilor poate pune în pericol securitatea acestora, mai ales în cazurile de crimă organizată sau terorism. Astfel, întrebarea privind admiterea probelor furnizate de martori anonimi devine una crucială, mai ales din perspectiva drepturilor fundamentale ale persoanei. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost chemată să se pronunțe asupra echilibrului delicat între protejarea identității martorilor și asigurarea unui proces echitabil, în conformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Articolul de față își propune să analizeze viziunea CEDO asupra admisibilității probelor martorilor anonimi, investigând criteriile și principiile relevante pe care instanța le aplică pentru a proteja atât dreptul la un proces echitabil, cât și interesele legitime ale statelor în combaterea criminalității.

However, in certain circumstances, the public identification of witnesses may jeopardize their safety, particularly in cases involving organized crime or terrorism. Thus, the question of admitting evidence provided by anonymous witnesses becomes crucial, especially from the perspective of fundamental human rights. In this regard, the European Court of Human Rights has been called upon to rule on the delicate balance between protecting the identity of witnesses and ensuring a fair trial, in accordance with the provisions of the European Convention on Human Rights. This article aims to analyze the ECHR’s perspective on the admissibility of anonymous witness testimony, investigating the relevant criteria and principles applied by the court to protect both the right to a fair trial and the legitimate interests of states in combating crime.