REABILITAREA JUDECĂTOREASCĂ CA INSTITUȚIE CU EFECT EXTINCTIV DIN PERSPECTIVA CADRULUI LEGAL NAȚIONAL. EFECTELE SENTINȚEI DE ACHITARE CA PRINCIPAL ACT PROCEDURAL

Abstract

La momentul actual, având ca temei legislaţiile penale moderne ale statelor sistemului de drept continental, considerăm valabilă afirmaţia că procedura de reabilitare judecătorească este pornită doar la cererea persoanei care execută pedeapsa şi nu poate fi iniţiată din oficiu sau la cererea altor persoane sau instituţii. Pe baza cererii depuse, instanţa judecătorească competentă verifică existenţa condiţiilor cerute de lege pentru acordarea reabilitării şi pronunţă o hotărâre în acest sens. Ca şi în cazul reabilitării de drept, pentru acordarea reabilitării judecătoreşti legea prevede condiţii privind condamnarea, termenele de reabilitare, conduita condamnatului etc. Stabilirea condiţiilor pentru acordarea reabilitării reprezintă o garanţie şi pentru condamnat, deoarece, dacă se constată că acestea sunt îndeplinite, instanţa nu poate refuza reabilitarea pe motiv că nu ar fi oportună.

At present, based on the modern criminal laws of the continental legal system, we consider valid the statement that the judicial rehabilitation procedure is initiated only at the request of the person executing the sentence and cannot be initiated ex officio or at the request of other persons or institutions. On the basis of the submitted application, the competent court verifies the existence of the conditions required by law for the granting of rehabilitation and issues a decision in this regard. As in the case of legal rehabilitation, to grant judicial rehabilitation, the law provides conditions regarding the conviction, the rehabilitation terms, the conduct of the convict, etc. Establishing the conditions for granting rehabilitation is also a guarantee for the convict, because, if it is found that they are met, the court cannot refuse rehabilitation on the grounds that it would not be appropriate.