Jealousy – contemporary psychoemotional trauma [Articol]

Abstract

Apodictic, personality development regarding the future of humanity is closely related to the cognitive present, and parental education was, is and will remain the unanimously recognized chance for the evolution of a nation, but also to create a better world, decrease the crime rate, for a system of coexistence civilized, and why not, for ensuring a general state of well-being, both emotional and material. Jealousy as attachment trauma is situated within the broad framework of psychoemotional trauma. It manifests starting from the age of 6 months when the child perceives the caregiver as the only potentiator of his own vital security. Its absence from its perimeter, as well as the absence of the caregiver’s attention to the child, creates negative emotions for the latter and reacts accordingly. The repeated manifestation of jealousy marks a traumatic development of the personality, manifested accentuated during the period of young adulthood. Apodictic, dezvoltarea personalității privind viitorul umanității este strâns legată de prezentul cognitiv, iar educația parentală a fost, este și va rămâne șansa unanim recunoscută spre evoluția unei națiuni, dar și pentru a crea o lume mai bună, scăderea ratei infracționalității, pentru un sistem de conviețuire civilizat și, de ce nu, pentru asigurarea unei stări generale de bunăstare, atât emoțională, cât și materială. Gelozia ca traumă de atașament este situată în cadrul larg al traumelor psihoemoționale. Se manifestă începând de la vârsta de 6 luni când copilul percepe îngrijitorul ca pe unicul potențator al propriei siguranțe vitale. Lipsa acestuia din perimetrul său, precum și absența atenției îngrijitorului asupra copilului îi creează acestuia din urmă emoții negative și reacționează în consecință. Manifestarea repetată a geloziei marchează o dezvoltare traumatică a personalității, manifestată accentuat în perioada de adult tânăr.