Impactul social al activității de prevenire a torturii

Abstract

Prevenirea torturii include un șir de măsuri axate pe instruire, informare și monitorizarea regulată a locurilor de detenție cu scopul promovării unor modificări sistemice pe termen lung și crearea condițiilor în care este puțin probabil ca rele tratamente să fie comise. Prin implementarea acțiunilor cu scopul prevenirii aplicării torturii, tratamentului inuman și degradant în locurile de detenție se urmărește garantarea respectării demnității umane, a drepturilor persoanelor private de libertate, restaurarea echității sociale. Aplicarea torturii și a relelor tratamente fața de persoane, care anterior au săvârșit infracțiuni nu reprezintă triumfarea echității și răspunderea infractorului pentru durerea cauzată victimei, ci, din contra, determină creșterea volumului răului, suferinței și a urii în societate. Pe de altă parte, tratamentul uman al persoanelor private de libertate, acordarea asistenței psihologice, psihiatrice, sociale, juridice și de altă natură, crearea programelor de resocializare oprește “cercul violenței”, permite reintegrarea socială a persoanelor, care anterior au comis infracțiuni și previne recidivă și repetarea comportamentului.