Spre deosebire de gramatica tradițională care se concentrează în primul rând sau chiar exclusiv pe formele și structurile lingvistice în detrimentul utilizării lor în comunicare, gramatica funcțională este centrată pe sens și funcție. Acest tip de gramatică privilegiază studiul funcțiilor comunicative ale limbajului, urmărind analiza fiecărei unităţi de limbă prin prisma sensului și a funcţiei îndeplinite de ea în procesul de comunicare. La studierea și descrierea faptelor de limbă se aplică metoda câmpurilor funcțional-semantice, care presupune examinarea unităților de diferite niveluri ale limbii prin gruparea lor în baza funcției comune. Principiile descrierii din perspectivă funcțională a structurii gramaticale a limbii presupun operarea unor distincții clare în cazul examinării structurii semantice a cuvintelor și la clasificarea lor. Totodată, se impune o corelare a structurii semantice a cuvintelor cu comportamentul lor morfosintactic.
