Incongruența dintre politica națională declarată a statului sovietic și impetuozitatea și perseverența regimului
comunist de a edifica un sistem al învățământului superior în RSS Moldovenească, în lipsa unor condiții oportune în
primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, a determinat constituirea unui contingent studențesc hibridizat și
distorsionat din punct de vedere etnic și social. Așa-numitul „învățământ superior moldovenesc” și pentru „moldoveni”
era, de fapt, un învățământ care se realiza preponderent în limba rusă, iar cea mai mare parte a studenților (dar și a
cadrelor didactice) erau de origine salvă (ruși, ucraineni, bieloruși), „reprezentanții populației autohtone – moldovenii”
fiind în proporție maximă de 30 la sută în această perioadă. Politica autorităților de stat și de partid sovietice a asigurat
crearea unei structuri naționale și sociale a corpului studențesc care favoriza și stimula sovietizarea, rusificarea și
rusianizarea învățământului superior din RSS Moldovenească.
