În contextul sociocultural curent, în care decizia apartenenței religioase e subiect al alegerii personale, identitatea religioasă pare a fi mai instabilă ca niciodată. Majoritatea cercetărilor psihosociologice s-au axat pe studierea identităţii
în timpul adolescenţei, deşi procesul construirii identităţii religioase nu se încheie la această vârstă, dovadă fiind convertirile religioase ce au loc la maturitate sau la bătrâneţe. Atributele identităţii religioase postmoderne sunt asamblate
adesea pentru a crea un bricolaj de credinţe şi practici, iar sociologii, antropologii relaţionează acest fenomen cu expansiunea mass-mediei şi cu capacitatea
omului de a accesa o mare diversitate de informaţii religioase. Astfel, în multe
situaţii, identitatea religioasă e reflectată în şi modelată de tehnologia ce-i implicată în sfera culturii, iar indivizie deseori își construiesc identitatea folosind inform
ații din mass-media.
