Studiul arată că,spre deosebire de istoriografia rusă de până la anul 1917 şi istoriografia occidentală, care recunoşteau şi
recunosc
caracterul politic, contractual al capitulaţiilor, istoriografia sovietică şi rusă contemporană au negat şi neagă vehement acest caracter al capitulaţiilor
, considerate doar privilegii comerciale acordate de sultani unor state
str
ăine sau care garantau anumite drepturi supuşilor străini în Imperiul
Otoman. În pofida acestui fapt, surse documentare ruseşti din primele decenii ale secolului al XVIII-lea atestă că Poarta a acordat şi Rusiei capitulaţii –
acestea erau textele de confirmare a păcii din partea padişahului otoman.
