Facultatea de Istorie şi Filosofie / Faculty of History and Philosophy

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/8

Browse

Search Results

Now showing 1 - 3 of 3
  • Thumbnail Image
    Item
    DE LA IMPERIUL RUS LA IMPERIUL SOVIETIC: EVOLUȚIA CONCEPTULUI MOLDOVENISMULUI ÎN CERCETĂRILE ETNONAȚIONALE
    (CEP USM, 2024) Moroi, Natalia
    Oficialitățile imperiale rusești foloseau doar termenii „moldoveni” și „limbă moldovenească”, cercetărorii și liderii politici formați în Imperiul Rus foloseau termenii „moldoveni” și „limba moldovenească”, români și limba română în calitate de termeni interschimbabili, chiar și după lovitura de stat din octombrie 1917. Dar „noua” istoriografie sovietică, la temelia căreia stă articolul lui C. Derjavin, manifestă de la bun început ura totală față de termenul român și sintagma limba română. În primul deceniu de după revoluția din februarie 1917 cercetarea problemelor etnnonaționale a decurs în temeiul planurilor elaborate încă în Imperiul Rus, în timpul primului război mondial. Unicul specialist care s-a preocupat de această problemă a fost L.Berg, alții, de fapt nici nu existau în acel timp. Continuarea promovării de către bolșevici a tradițiilor imperiale, politică care s-a manifestat deschis în privința Basarabiei, a dus la implicarea directă a organelor de partid și sovietice în problema determinării apartenenței etnonaționale și a limbii vorbite de către românii din Basarabia. Cu toate că unii dintre liderii politici sovietici cominterniști, promotori ai extinderii „revoluției proletare” afirmau foarte clar că locuitorii băștinași ai Basarabiei și din stânga Nistrului sunt români și limba vorbită de ei este limba română, această poziție corectă a lor venea în contradicție cu politica națională de sorginte imperială promovată de URSS. În atare situație, căutând să legitimeze republica tampon creată pe malul stâng al Nistrului – RASS Moldovenească, dar și pretențiile asupra Basarabiei, unii autori, nespecialiști în domeniul în care se pronunțau, dar mai ales liderii politici locali, așa numiții „autohtoniști”, reieșind doar din motive politice, au repus la ordinea zilei teoria proletcultistă conform căreia moldovenii ar fi un popor înrudit cu românii, dar totuși altul, iar limba vorbită de ei, este „limba moldovenească”, o limbă vorbită de popor, deosebită de limba română.
  • Thumbnail Image
    Item
    CE LIMBĂ VORBEAU ROMÂNII-MOLDOVENI DIN BASARABIA ȚARISTĂ?
    (CEP USM, 2022) Eremia, Ion
    The invoked sources clearly attest that until the 7th decade of the 19th century the priests from the Bessarabian churches used the religious book printed in Romanian in the cities of Wallachia and Transylvania, although several authors from the 19th century wrote that they were printed in the "Moldovan language". This state of affairs, in turn, attests that the authors of the 19th century recognized the identity of the Romanian language and the "Moldovan language". In other words, the Romanian language used by priests in the Romanian Orthodox Church in the three Romanian countries was unique, the church language was one and the same in Bucharest and Râmnic (Wallachia), and in Blaj and Sibiu (Transylvania), and in the Bessarabian villages Saharna, Abaclâdjaba, Susleni, Batâr etc. The use of church books printed in Wallachia and Transylvania in Bessarabia also denies the myth of the existence of a "Moldovan language" distinct from the Romanian language in Wallachia and Transylvania, on the contrary, it demonstrates the unity of the Romanian language. Romanian - was a unique Romanian liturgical language heard by Romanian believers in Wallachia, Transylvania, Moldova between the Prut and the Carpathians and Bessarabia.
  • Thumbnail Image
    Item
    MOLDOVENISMUL ACTUAL: „REALIZĂRI” ŞI „PERSPECTIVE” (I)
    (CEP USM, 2018) Eemia, Ion;
    Esenţa moldovenismului actual constă în recunoaşterea existenţei unui „popor moldovenesc”, deosebit de poporul român şi a unei „limbi moldoveneşti”, diferită de limba română, acordarea limbii ruse a statutului de limbă de stat. Moldoveniştii se declară apărători fideli ai statalităţii moldoveneşti, care trebuie să se orienteze spre Uniunea Euro-Asiatică, nu spre Uniunea Europeană. Evident, sub nicio condiţie nu acceptă disciplina Istoria Românilor, permanent solicită înlăturarea ei din planurile de studii şi introducerea disciplinei Istoria Moldovei în scopul de a educa „patrioţi ai Moldovei”. Sintezele moldoveniste apărute în ultimile două decenii la Chişinău, Moscova şi Odesa caută să „demonstreze” „originalitatea moldovenilor” chiar de la formarea lor, în secolele XIII-XIV, poate chiar şi mai înainte, în Maramureş (Transilvania), la est de Carpaţi, sau poate în altă parte. Sursele documentare sunt falsificate, se insistă că termenul voloh ar desemna o entitate etnică existentă la est de Carpaţi deosebită de comunitatea etnică desemnată cu termenul valah, care locuia în spaţiul dintre Dunăre şi Carpaţi.