Facultatea de Istorie şi Filosofie / Faculty of History and Philosophy

Oficialitățile imperiale rusești foloseau doar termenii „moldoveni” și „limbă moldovenească”, cercetărorii și liderii politici formați în Imperiul Rus foloseau termenii „moldoveni” și „limba moldovenească”, români și limba română în calitate de termeni interschimbabili, chiar și după lovitura de stat din octombrie 1917. Dar „noua” istoriografie sovietică, la temelia căreia stă articolul lui C. Derjavin, manifestă de la bun început ura totală față de termenul român și sintagma limba română. În primul deceniu de după revoluția din februarie 1917 cercetarea problemelor etnnonaționale a decurs în temeiul planurilor elaborate încă în Imperiul Rus, în timpul primului război mondial. Unicul specialist care s-a preocupat de această problemă a fost L.Berg, alții, de fapt nici nu existau în acel timp. Continuarea promovării de către bolșevici a tradițiilor imperiale, politică care s-a manifestat deschis în privința Basarabiei, a dus la implicarea directă a organelor de partid și sovietice în problema determinării apartenenței etnonaționale și a limbii vorbite de către românii din Basarabia. Cu toate că unii dintre liderii politici sovietici cominterniști, promotori ai extinderii „revoluției proletare” afirmau foarte clar că locuitorii băștinași ai Basarabiei și din stânga Nistrului sunt români și limba vorbită de ei este limba română, această poziție corectă a lor venea în contradicție cu politica națională de sorginte imperială promovată de URSS. În atare situație, căutând să legitimeze republica tampon creată pe malul stâng al Nistrului – RASS Moldovenească, dar și pretențiile asupra Basarabiei, unii autori, nespecialiști în domeniul în care se pronunțau, dar mai ales liderii politici locali, așa numiții „autohtoniști”, reieșind doar din motive politice, au repus la ordinea zilei teoria proletcultistă conform căreia moldovenii ar fi un popor înrudit cu românii, dar totuși altul, iar limba vorbită de ei, este „limba moldovenească”, o limbă vorbită de popor, deosebită de limba română.

Based on the written historical sources, of the specialized literature, is presented the biographical itinerary of the academician Nicolae Corlăteanu. With studies in Romania as a whole, he worked professionally during the Soviet period, participating in the ”scientific” justification of the ”Moldovan language” within the Moldovan SSR. It manifested itself fully in the university and scientific field, but also in the socio-political one. After 1990, Nicolae Corlăteanu’s visions change, rallying to the new historical and scientific realities. The scientific work of academician Nicolae Corlăteanu is to be approached in the context of his time.

Facultatea de Istorie şi Filosofie / Faculty of History and Philosophy

Browse

Filters

Settings

Sort By

Results per page

Search Results