Esenţa moldovenismului actual constă în recunoaşterea existenţei unui „popor moldovenesc”, deosebit de poporul
român şi a unei „limbi moldoveneşti”, diferită de limba română, acordarea limbii ruse a statutului de limbă de stat. Moldoveniştii se declară apărători fideli ai statalităţii moldoveneşti, care trebuie să se orienteze spre Uniunea Euro-Asiatică,
nu spre Uniunea Europeană. Evident, sub nicio condiţie nu acceptă disciplina Istoria Românilor, permanent solicită
înlăturarea ei din planurile de studii şi introducerea disciplinei Istoria Moldovei în scopul de a educa „patrioţi ai Moldovei”.
Sintezele moldoveniste apărute în ultimile două decenii la Chişinău, Moscova şi Odesa caută să „demonstreze” „originalitatea moldovenilor” chiar de la formarea lor, în secolele XIII-XIV, poate chiar şi mai înainte, în Maramureş (Transilvania), la est de Carpaţi, sau poate în altă parte. Sursele documentare sunt falsificate, se insistă că termenul voloh ar
desemna o entitate etnică existentă la est de Carpaţi deosebită de comunitatea etnică desemnată cu termenul valah, care
locuia în spaţiul dintre Dunăre şi Carpaţi.
