Fazeolina se deosebeşte de alte proteine de rezervă din seminţele plantelor leguminoase prin faptul că hidroliza ei, atât la acţiunea enzimelor proteolitice endogene, cât şi a celor exogene, se opreşte după modificarea limitată a moleculei, care rezultă
în formarea fragmentelor cu masă moleculară ce corespunde jumătăţii subunităţilor fazeolinei. Legumaina este singura enzimă a cărei acţiune asupra fazeolinei diferă
de alte proteinaze. Mai mult decât atât, modificarea fazeolinei de către legumaină iniţiază
degradarea ei profundă. Fazeolina modificată de legumaină este compusă din fragmente de două tipuri care rămân legate necovalent în structura terţiară şi cuaternară. Situsurile clivării sunt localizate numai pe una din suprafeţele trimerului fazeolinei ce indică că particularităţile structurii fazeolinei pot influenţa accesibilitatea
legăturilor peptidice la atacului proteolitic.
