În spațiul est-carpatic, în urma cercetărilor arheologice, au fost documentate numeroase situri arheologice atribuite comunităților getice din sec. IV-III a. Chr. De regulă, acestea erau concentrate în „aglomerări”, care constau din fortificații, așezări deschise și, mai rar, necropole. O asemenea „aglomerare” a fost cercetată recent în preajma satului Cogâlniceni, raionul Rezina, Republica Moldova. Aici, într-un cadru natural favorabil, au funcționat patru așezări și o fortificație, care, conform materialelor recuperate, pot fi încadrate în sec. IV-III a. Chr. O atenție sporită în procesul de cercetare a fost acordată fortificației din punctul „Cetățuie”, unde au fost realizate prospecțiuni aeriene și măsurători geofizice, precum și un sondaj arheologic. Rezultatele obținute au demonstrat caracterul de „refugiu” al acestei fortificații, care putea adăposti, în caz de pericol, comunitățile din așezările deschise din preajmă.
