Este examinat aspectul metodologic al controlului intern ca funcție a gestiunii finanţelor corporative. Este propusă o metodă de identificare a fraudelor financiare, sunt enumerate prioritățile controlului financiar de la distanță, aplicând
matricele de agregare, de dezagregare, vectorii ponderați. Este argumentată necesitatea creării unor baze de date în profilul produselor, entităților. În același rând, se impune o definire clară a responsabilităților, o supraveghere permanentă
a dispozitivului de control intern, precum și o examinare a funcționării sale.
