Problematica supravegherii pieţelor financiare, în general, şi a celei bancare, în special, a fost şi rămâne o temă de actualitate. Dată fiind complexitatea şi întinderea subiectelor ce pot face obiectul unei astfel de teme, în cadrul prezentului studiu nu ne-am propus o abordare exhaustivă (de altfel, fără sorţi de izbândă), ci doar o analiză în principal a rolului autorităţilor de supraveghere naţionale. În pofida evoluţiilor înregistrate la nivel instituţional în Uniunea Europeană în ultimul deceniu şi jumtate, autorităţile de supraveghere naţionale au continuat să fie privite ca principalii actori care
sunt responsabili de supravegherea prudenţială a instituţiilor financiare. Subiectul este cu atât mai captivant cu cât reglementările europene în materie nu vin să stabileasc
ă o abordare unitară pentru toate statele membre, ceea ce face ca, la data analizei, să
întâlnim o diversitate de modalităţi de organizare a activităţilor de supraveghere prudenţială.
