În literatura de specialitate privind reglementarea, „conformitatea” se concentrează pe populațiile țintă ale reglementării, pe măsura în care ele respectă regulamentul și pe motivele pentru care o fac. Diferite componente ale științei sociale
au abordări variate în ceea ce privește această întrebare. De exemplu, cercetătorii din domeniul dreptului și economiei se
uită la calculele cost-beneficiu și, prin urmare, se concentrează mai mult pe costurile de conformitate (de exemplu, Becker
1968; Stigler, 1970). Cercetătorii sociali tind să privească mai mult la normele sociale și la ceea ce le face obligatorii în
cadrul grupurilor sociale (de exemplu, DiMento, 1989, Vaughan, 1996, Schwartz & Orleans, 1967). Psihologii ar putea
analiza trăsăturile individuale și psihologia grupurilor pentru a explica rebeliunea și conformitatea (de exemplu, Brehm
& Brehm, 1981; Jenkins 1994). Fără îndoială, controlul de conformitate are multe beneficii, dar o atenție deosebită merită
să acordăm etapelor care trebuie implementate pentru a stabili o activitate de comformitate de calitate
