Facultatea de Drept / Faculty of Law

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6

Browse

Search Results

Now showing 1 - 6 of 6
  • Thumbnail Image
    Item
    Vulnerabilitățile arestului contravențional. Aspecte de drepturile omului [Articol]
    (CEP USM, 2024) Lupeca, Inesa
    The protection of social values is a priority mission of the state, by virtue of which the legislator elaborates a series of legal norms intended to defend the social and legal order against harmful acts. Violation of these imperative norms triggers the mechanism of state coercion, which aims to attract the perpetrator to a certain form of legal responsibility, depending on the degree of social danger of the act committed, in our case - the misdemeanor. Contraventional arrest is a sanction that is applied exceptionally and consists of deprivation of liberty for a period established by the court decision and which is executed under the conditions provided by the Enforcement Code. At the same time, it is applied for the commission of a deed, which threatens or creates a real danger for the health or bodily integrity of the person, or in the case of the intentional non-execution of another contraventional sanction.
  • Thumbnail Image
    Item
    Efectele rezoluțiunii contractului în dreptul comerțului internațional
    (2014) Băieșu, Aurel
    În prezentul articol este abordată problematica efectelor rezoluțiunii contractului comercial internațional prin prisma reglementărilor unor sisteme naționale de drept (Franța, Germania, sistemele de common law), precum și a reglementărilor de drept uniform (Convenţia Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare intenaţională a mărfurilor (Viena, 1980), Principiile UNIDROIT referitoare la 35 contractele de comerţ internaţional şi Principiile Dreptului European al Contractului). Toate sistemele analizate admit într-o măsură mai mare sau mai mică unele efecte retroactive ale rezoluţiunii, însă atunci când un contract, care trebuie să fie executat în fracţiuni sau livrări succesive, este rezolvit după ce a fost parţial executat de ambele părţi, rezoluţiunea are efect numai pentru viitor, fără ca să fie afectate prestaţiile deja efectuate. Toate sistemele tratează rezoluţiunea ca o sancţiune care se aplică în cazurile cele mai grave, în special, fiind condiţionată de o neexecutare esenţială a contractului. Acest fapt reprezintă o manifestare a principiului favor contractus (favorizarea contractului), reglementările în materie având ca scop privilegierea menţinerii raporturilor contractuale cu preferinţă faţă de desfiinţarea lor.
  • Thumbnail Image
    Item
    Particularităţile clauzei penale ca metodă de evaluare convenţională a prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului comercial internaţional
    (2013) Băieșu, Aurel; Carauș, Cristina
    The contract freedom leads to a wide range of liability related clauses in the international commercial contracts, created in function of the respective economic power and negotiations skills of the parties. Legislators all over the world have made active interventions in the field of this kind of clauses; judges have been found in all jurisdictions to declare liability related clauses unenforceable, on the basis of mandatory provisions of domestic law. In the present article we have analyzed the specific features and the conditions of the validity of the penalty clauses, as a the conventional method of assessing damages caused by breach of the contract, in various legal systems and instruments of uniform law.
  • Thumbnail Image
    Item
    Towards a comprehensive concept of termination of contracts [Articol]
    (2012) Cazac, Octavian
    În prezentul articol examinăm accepţiunile termenului rezoluţiunii şi rezilierii contractului, diferitele definiţii propuse de doctrina mai multor jurisdicţii, şi ne expunem în susţinerea tendinţei moderne a unui concept atotcuprinzător al rezoluţiunii contractului. În mod tradiţional rezoluţiunea şi rezilierea este privită în trei accepţiuni: (1) drept subiectiv al părţii contractante de a declara ori cere rezoluţiunea sau rezilierea; (2) actul prin care partea contractantă declară sau cere rezoluţiunea sau rezilierea şi astfel îşi exercită dreptul subiectiv nominalizat; (3) rezultatul exercitării dreptului subiectiv asupra raporturilor contractuale. În sensul său de drept subiectiv, dreptul la rezoluţiune este un drept potestativ, întrucât el oferă posibilitatea de a modifica o situaţie preexistentă, şi se exercită prin intermediul unei manifestări unilaterale de voinţă a părţii îndreptăţite. În teoria clasică a doctrinei franceze şi româneşti, rezoluţiunea este văzută că o „sancţiune a neexecutării culpabile” a contractului sinalagmatic, care constă în desfiinţarea acestuia cu efect retroactiv. Rezoluţiunea intervine doar în cazul unei neexecutări culpabile, iar desfiinţarea contractului pe motiv de imposibilitate fortuită nu intră sub incidenţa rezoluţiunii. Doctrina europeană modernă analizată de către autor acceptă astăzi ideea potrivit căreia rezoluţiunea pentru neexecutare reprezintă un remediu obiectiv pentru neexecutarea obligaţiei, independent de motivele care au determinat-o; şi independent de imputabilitate. Suplimentar, acest remediu există şi fără vreo încălcare, în special în cazurile în care dreptul de rezoluţiune este rezervat prin contract. Autorul conchide că rezoluţiunea este o instituţie funcţională; în fiecare caz ea duce la stingerea raporturilor obligaţionale şi apariţie unui raport de lichidare. Temeiurile rezoluţiunii şi forma de exercitare a rezoluţiunii sunt variate. De regulă, un doctrinar va defini rezoluţiunea prin prisma unuia dintre temeiurile rezoluţiunii. Această definiţie însă nu va corespunde cu celelalte temeiuri ale rezoluţiunii. Patogenia raporturilor contractuale este prea variată. Totodată, rezoluţiunea poate opera şi fără patogenie, la discreţia unei părţi contractante ce şi-a rezervat dreptul de rezoluţiune ori reziliere a contractului.
  • Thumbnail Image
    Item
    INVALIDAREA SCRUTINULUI – SANCŢIUNE CA FORMĂ A RĂSPUNDERII CONSTITUŢIONALE
    (CEP USM, 2019) Arseni, Alexandru
    Răspunderea constituţională este o formă a răspunderii juridice având ca obiect activitatea organelor etatice în persoana oficialilor (deputaţi, şef de stat). Persoanele of iciale nominalizate acced în funcţie în baza procesului electoral– unicul mecanism juridico-statal având la bază exprimarea voinţei autentice a alegătorilor. Anume această stare firească şi demo cratică impune a crea condiţii legale şi legitime pentru proce sul electoral, inclusiv totalizarea alegerilor.Însă, crearea acestor condiţii nu garantează asigurarea autenticităţii voinţei poporului ca bază unică a puterii de stat. Se impune finalitatea procesului, fără care toate intenţiile pot fi ineficiente. Adică, este necesar de a determina şi sancţiunile respective în caz de încălcare a legislaţiei electorale. Aceste sancţiuni, în funcţie de etapa la care au fost depistate,trebuie aplicate faţă de subiectul care le-a săvârşit. O situaţie aparte cu un tratament special este falsificarea rezultatelor votării. Această faptă ilicită perturbează şi denaturează autenticitatea voinţei poporului în procesul de delegare a suveranităţii naţionale prin reprezentarea organelor eligibile:deputaţi, șef de stat, consilieri, primari. Anume din aceste considerente se impune sancţiunea – invalidarea alegerilor ca formă de răspundere constituţională pentru încălcarea legislaţiei electorale. Invalidarea atrage după sine declararea scrutinului nul cu organizarea de noi alegeri în baza prevederilor Codului electoral.
  • Thumbnail Image
    Item
    PROCES ELECTORAL FRAUDAT - CONSECȚIUNE JURIDICE
    (2018) Arseni, Alexandru
    Răspunderea constituţională este o formă a răspunderii juridice având ca obiect activitatea organelor etatice în persoana oficialilor (deputaţi, şef de stat). Persoanele oficiale nominalizate acced în funcţie în baza procesului electoral, unicul mecanism juridico-statal având la bază exprimarea voinţei autentice a alegătorilor. Anume această stare firească şi democratică impune a crea condiţiile legale şi legitime pentru procesul electoral, inclusiv totalizarea alegerilor. Însă crearea acestor condiţii nu garantează asigurarea autenticităţii voinţei poporului ca bază unică a puterii de stat. Se impune finalitatea procesului, fără care toate intenţiile pot fi ineficiente. Adică este necesar de determinat şi sancţiunile respective, în caz de încălcare a legislaţiei electorale. Aceste sancţiuni, în funcţie de etapa la care au fost depistate, trebuie aplicate faţă de subiectul care le-a săvârşit. O situaţie aparte cu un tratament special este falsificarea rezultatelor votării. Această faptă ilicită perturbează şi denaturează autenticitatea voinţei poporului în procesul de delegare a suveranităţii naţionale prin reprezentarea organelor eligibile – deputaţi, Şef de stat. Anume din aceste considerente, se impune sancţiunea – invalidarea alegerilor ca formă de răspundere constituţională pentru încălcarea legislaţiei electorale. Invalidarea atrage după sine declararea scrutinului nul cu organizarea de noi alegeri în baza prevederilor Codului electoral