Facultatea de Drept / Faculty of Law
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6
Browse
4 results
Search Results
Item OMORUL SĂVÂRȘIT CU SCOPUL DE A PRELEVA ŞI/SAU UTILIZA ORI COMERCIALIZA ORGANELE SAU ŢESUTURILE VICTIMEI: ANALIZĂ DE DREPT PENAL(CEP USM, 2020) Brînza, Serghei; Popov, IuliaEste oportună agravarea răspunderii pentru omorul săvârșit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei. Lipsa practicii de aplicare a lit.n) alin.(2) art.145 CP RM nu înseamnă deloc că această normă este inutilă. Utilitatea ei se măsoară nu doar praxiologic. Latența considerabilă a omorului săvârșit în prezența agravantei examinate presupune că săvârșirea acestei infracțiuni este oricând posibilă. Stabilirea răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.n) alin.(2) art.145 CP RM are conotații preponderent preventive, aceasta fiind o dovadă a respectării principiului stabilit de alin.(2) art.2 CP RM. Victimă a infracțiunii prevăzute la lit.n) alin.(2) art.145 CP RM este persoana ale cărei organe sau țesuturi se preconizează a fi prelevate, utilizate sau comercializate. În sensul lit.n) alin.(2) art.145 CP RM, omorul în scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei este săvârșit de persoana care: îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii de privare ilegală de viață a victimei; prevede decesul acesteia; dorește sau admite în mod conştient survenirea decesului victimei. Atunci când scopul infracţiunii prevăzute la lit.n) alin.(2) art.145 CP RM nu are legătură cu transplantul de organe sau țesuturi ale victimei, subiect poate fi orice persoană (nu doar un lucrător medical) care îndeplinește condițiile stabilite de art.21 CP RM. Pentru aplicarea lit.n) alin.(2) art.145 CP RM este irelevant dacă aceeaşi persoană comite omorul şi realizează prelevarea, utilizarea sau comercializarea organelor sau ţesuturilor victimei omorâteItem APLICAREA RĂSPUNDERII PENTRU OMORUL PREVĂZUT LA lit . O ) alin .(2) art .145 DIN CODUL PENAL: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE(CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, VitalieScopul acestei investigații constă în anali za aspectelor teoretice și practice ale aplicării răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM: omorul săvârșit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) art.145 CP RM. Se ajunge la concluzia că repetarea infracțiunii (în măsura în care aceasta s - a păstrat în legea penală în vigoare) este o instituție complementară concursului de infracțiuni. Se relevă că opusul regulii prevăzute la alin.(1) art.33 CP RM presupune că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM devine aplicabilă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele trei condiții: 1) omorul este săvârşit de o persoană care a comis anterior o infracţiune prevăzută la alin.(1) art.145 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost condamnat a nterior pentru niciuna dintre faptele de omor care se repetă ; 3) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală stabilit la art.60 CP RM. Se arată că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM poate fi aplicată, de exemplu, în caz ul în care infracțiunea specificată la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM este urmată de o altă infracțiune prevăzută și ea la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM. Într - un asemenea caz, calificarea trebuie făcută în baza art.27 și lit.o) alin.(2) art.145 CP RM. Se demonstrează că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM se aplică îndiferent de numărul de omoruri care se repetă. Se concluzionează: nu este admisibil ca, în contextul aceleiași infracțiuni de omor, la calificare să se rețină atât circums tanța agravantă consemnată la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, cât și circumstanța agravantă prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RMItem ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEI SAU DE EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT DE CĂTRE PERSOANA CARE CONDUCE MIJLOCUL DE TRANSPORT, SĂVÂRȘITĂ ÎN STARE DE EBRIETATE: CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE(CEP USM, 2019) Postovanu, NicolaeImpactul stării de ebrietate asupra săvârșirii infracțiunilor nu poate fi pus la îndoială. Luând în considerare acest impact, este importantă stabilirea conotațiilor juridico-penale ale stării de ebrietate. Din definiția noțiunii„stare de ebrietate” formulată în alin.(1) art.134 12CP RM poate fidedusă prezența următoarelor trei caracteristici: 1) caracteristica formală (consumul de alcool, de droguri și/sau de alte substanțe cu efecte similare); 2) caracteristica materială (dereglarea psiho-funcţională a organismului); 3) caracteristica cauzală (existența unei legături de cauzalitate între consumul de alcool, de droguri și/sau de alte substanțe cu efecte similare și dereglarea psihofuncţională a organismului). Esențială pentru constatarea stării de ebrietate în sensul alin.(1) art.134 12 CP RM este nu prezența în organism a alcoolului, a drogurilor sau a altor substanțe cu efecte similare, ci dereglarea psihofuncţională a organismului. Despre dereglarea psihofuncţională a organismului în rezultatul consumului unor astfel de substanțe se poate vorbi numai în cazul în care prezența stării de ebrietate a fost stabilită în conformiate cu reglementările în materie și în corespundere cu criteriile medicale aplicate în domeniul narcologiei. În Partea Generală a Codului penal al Republicii Moldovastarea de ebrietate este caracterizată ca circumstanță cu caracter alternativ (bivalent): starea de ebrietate poate fi considerată circumstanță agravantă doar atunci când făptuitorul își dă seama că substanțele pe care le consumă benevol și conștient pot provoca starea de ebrietate care, la rândul său, poate înlesni comiterea unei infracțiuni; în cazul în care lipsesc astfel de condiții, starea de ebrietate poate fi considerată circumstanță atenuantă.Item INFLUENŢA STĂRII DE EBRIETATE ASUPRA RĂSPUNDERII PENALE ÎN DREPTUL PENAL COMPARAT(CEP USM, 2014) Bolocan-Holban, Augustina; Vidaicu, MihaelaStarea de ebrietate, alcoolică sau narcotică, de cele mai dese ori determinăşi influenţează comportamentul infracţional al făptuitorului. Din aceste considerente, teoria dreptului penal, precum şi jurisprudenţa stabilesc condiţii speciale pentru aplicarea stării de ebrietate în calitate de circumstanţă care agravează sau atenuează răspunderea penală. Legislaţia penală a diferitelor state prevede tipuri separate ale st ării de ebrietate, modalitatea de a distinge gradul de ebrietate al persoanei, precum şi influenţa acestuia la formarea şi realizarea intenţiei infracţionale. Scopul acestui articol este de a analiza impactul stării de ebrietate asupra tragerii la răspundere penală a unei persoane în diferite jurisdicţii şi modul de determinare a vinovăiei.