Facultatea de Drept / Faculty of Law
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6
Browse
4 results
Search Results
Item RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI ÎN DREPTUL COMPARAT(CEP USM, 2024) Pîrău, ElenaÎn acest articol sunt analizate drepturile minorilor acuzați pentru săvârșirea de infracțiuni în contextul procedurilor de justiție și anume aspectele importante ce țin de drepturile fundamentale ale minorilor în cadrul procedurilor judiciare precum, garantarea unui proces echitabil, inclusiv participarea efectivă a unui avocat și accesul la serviciile acestuia, drepturile minorilor reținuți, detenția preventivă, protecția împotriva relelor tratamente și a arestării sau deținerii în condiții contrare a dispozițiilor tratatelor internaționale precum și dreptul la un remediu efectiv. De asemenea, sunt analizate principiile directoare ce țin de privarea de liberate a minorilor, vârsta răspunderii penale a minorilor și a prevederilor speciale în aplicarea pedepselor penale în privința minorilor din diferite state.Item PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE ÎN SISTEMUL PREZUMŢIILOR JURIDICE(Î.S. „Tipografia Centrală”, 2022) Vizdoagă, Tatiana; Bria, IuliaEsenţa prezumţiei de nevinovăţie constă nu în faptul că învinuitul, de regulă, este nevinovat şi presupune că, atâta timp cât nu avem o sentinţă de condamnare definitivă, nu există persoană vinovată juridic în comiterea infracţiunii. Importanţa acestei reguli pentru construirea şi funcţionarea democratică a procesului penal, precum şi pentru apărarea persoanelor atrase la răspundere penală este greu de supraapreciat. Vinovăţia persoanei nu se consideră probată şi ea nu poate fi recunoscută ca vinovată în comiterea infracţiunii şi, respectiv, supusă anumitor îngrădiri în drepturi, cu excepţia celor legate de cercetarea cauzei penale, ale căror temeiuri şi ordine de aplicare sunt strict reglementate de lege. Fixarea prezumţiei de nevinovăţie în Codul de procedură penală în calitate de principiu general nu a înlăturat de la sine toate deficienţele privind aplicarea corespunzătoare a acestui principiu în activitatea practică a organelor de drept. Acest lucru se datorează nu doar lipsei de dorinţă de a respecta regulile participanţilor la proces care derivă din acest principiu, complicându-se, astfel, activitatea de cercetare şi descoperire a infracţiunilor, dar şi din motive de percepere necorespunzătoare, denaturată, a esenţei lui. Înţelegerea şi interpretarea corectă a esenţei şi particularităţilor prezumţiei de nevinovăţie, a problemelor legate de aplicarea ei este imposibilă fără o incursiune în CZU: 343.131.7 https://doi.org/10.52277/1857-2405.2022.4(63).01 DREPT PENAL ŞI PR OCESUAL PENAL materia prezumţiilor juridice şi fără determinarea locului prezumţiei de nevinovăţie în sistemul lor complex.Item REABILITAREA JUDECĂTOREASCĂ CA INSTITUȚIE CU EFECT EXTINCTIV DIN PERSPECTIVA CADRULUI LEGAL NAȚIONAL. EFECTELE SENTINȚEI DE ACHITARE CA PRINCIPAL ACT PROCEDURAL(CEP USM, 2021) Muntean, AndreiLa momentul actual, având ca temei legislaţiile penale moderne ale statelor sistemului de drept continental, considerăm valabilă afirmaţia că procedura de reabilitare judecătorească este pornită doar la cererea persoanei care execută pedeapsa şi nu poate fi iniţiată din oficiu sau la cererea altor persoane sau instituţii. Pe baza cererii depuse, instanţa judecătorească competentă verifică existenţa condiţiilor cerute de lege pentru acordarea reabilitării şi pronunţă o hotărâre în acest sens. Ca şi în cazul reabilitării de drept, pentru acordarea reabilitării judecătoreşti legea prevede condiţii privind condamnarea, termenele de reabilitare, conduita condamnatului etc. Stabilirea condiţiilor pentru acordarea reabilitării reprezintă o garanţie şi pentru condamnat, deoarece, dacă se constată că acestea sunt îndeplinite, instanţa nu poate refuza reabilitarea pe motiv că nu ar fi oportună.Item APLICAREA RĂSPUNDERII PENTRU OMORUL PREVĂZUT LA lit . O ) alin .(2) art .145 DIN CODUL PENAL: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE(CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, VitalieScopul acestei investigații constă în anali za aspectelor teoretice și practice ale aplicării răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM: omorul săvârșit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) art.145 CP RM. Se ajunge la concluzia că repetarea infracțiunii (în măsura în care aceasta s - a păstrat în legea penală în vigoare) este o instituție complementară concursului de infracțiuni. Se relevă că opusul regulii prevăzute la alin.(1) art.33 CP RM presupune că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM devine aplicabilă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele trei condiții: 1) omorul este săvârşit de o persoană care a comis anterior o infracţiune prevăzută la alin.(1) art.145 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost condamnat a nterior pentru niciuna dintre faptele de omor care se repetă ; 3) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală stabilit la art.60 CP RM. Se arată că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM poate fi aplicată, de exemplu, în caz ul în care infracțiunea specificată la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM este urmată de o altă infracțiune prevăzută și ea la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM. Într - un asemenea caz, calificarea trebuie făcută în baza art.27 și lit.o) alin.(2) art.145 CP RM. Se demonstrează că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM se aplică îndiferent de numărul de omoruri care se repetă. Se concluzionează: nu este admisibil ca, în contextul aceleiași infracțiuni de omor, la calificare să se rețină atât circums tanța agravantă consemnată la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, cât și circumstanța agravantă prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM