Facultatea de Drept / Faculty of Law
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6
Browse
2 results
Search Results
Item RESPONSABILITATEA REDUSĂ ȘI STAREA EMOȚIONALĂ A SUBIECTULUI INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART.146, 147 ȘI 156 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2021) Berdilo, RodicaÎn cadrul articolului se stabilește conținutul criteriului medical și al citeriului juridic ale responsabilității reduse (art.231 CP RM). Sunt determinate similitudinile și diferențele dintre noțiunea „responsabilitate redusă”, pe de o parte, și noțiunile „responsabilitate” (art.22 CP RM) și „iresponsabilitate” (art.23 CP RM), pe de altă parte. Se concluzionează că responsabilitatea redusă nu este un tip nici al responsabilității în accepția art.22 CP RM, nici al iresponsabilității în accepția art.23 CP RM. Responsabilitatea redusă, ca și responsabilitatea și iresponsabilitatea, este un tip aparte de măsură a capacității persoanei de a-şi da seama de acţiunea sau inacţiunea sa ori de a o dirija. Se argumentează că expertul, bazându-se pe indicatori exclusiv medicali, în lipsa unor indicatori juridici, stabilește limitele de aplicare a art.231 CP RM, precum și delimitează responsabilitatea redusă de iresponsabilitate. Se demonstrează de ce este imperioasă prevederea, într-o normă de referință pentru art.231 CP RM, a listei limitative de tulburări psihice care atestă starea de responsabilitate redusă. Se arată că atât starea de afect (art.146 și 156 CP RM), cât și starea de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului, cauzată de naştere (art.147 CP RM), constituie cazuri speciale de responsabilitate redusă. Conform legii în vigoare, stările consemnate în art.146, 147 și 156 CP RM nu intră sub incidența art.231 CP RM. Se argumentează de ce, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile prevăzute la art.146, 147 sau 156 CP RM, instanţa de judecată nu trebuie să rețină circumstanţa atenuantă prevăzută la lit.d) alin.(1) art.76 CP RM.Item ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEI SAU DE EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT DE CĂTRE PERSOANA CARE CONDUCE MIJLOCUL DE TRANSPORT, SĂVÂRȘITĂ ÎN STARE DE EBRIETATE: CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE(CEP USM, 2019) Postovanu, NicolaeImpactul stării de ebrietate asupra săvârșirii infracțiunilor nu poate fi pus la îndoială. Luând în considerare acest impact, este importantă stabilirea conotațiilor juridico-penale ale stării de ebrietate. Din definiția noțiunii„stare de ebrietate” formulată în alin.(1) art.134 12CP RM poate fidedusă prezența următoarelor trei caracteristici: 1) caracteristica formală (consumul de alcool, de droguri și/sau de alte substanțe cu efecte similare); 2) caracteristica materială (dereglarea psiho-funcţională a organismului); 3) caracteristica cauzală (existența unei legături de cauzalitate între consumul de alcool, de droguri și/sau de alte substanțe cu efecte similare și dereglarea psihofuncţională a organismului). Esențială pentru constatarea stării de ebrietate în sensul alin.(1) art.134 12 CP RM este nu prezența în organism a alcoolului, a drogurilor sau a altor substanțe cu efecte similare, ci dereglarea psihofuncţională a organismului. Despre dereglarea psihofuncţională a organismului în rezultatul consumului unor astfel de substanțe se poate vorbi numai în cazul în care prezența stării de ebrietate a fost stabilită în conformiate cu reglementările în materie și în corespundere cu criteriile medicale aplicate în domeniul narcologiei. În Partea Generală a Codului penal al Republicii Moldovastarea de ebrietate este caracterizată ca circumstanță cu caracter alternativ (bivalent): starea de ebrietate poate fi considerată circumstanță agravantă doar atunci când făptuitorul își dă seama că substanțele pe care le consumă benevol și conștient pot provoca starea de ebrietate care, la rândul său, poate înlesni comiterea unei infracțiuni; în cazul în care lipsesc astfel de condiții, starea de ebrietate poate fi considerată circumstanță atenuantă.