Facultatea de Drept / Faculty of Law
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6
Browse
4 results
Search Results
Item PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE ÎN IZVOARELE DOCTRINARE ȘI NORMATIVE DIN EUROPA OCCIDENTALĂ (SEC. XIX-XX)(2023) Vizdoagă, Tatiana; Bria, IuliaValoarea supremă într-un stat este omul, drepturile și libertățile lui, iar recunoașterea, respectarea și apărarea acestor drepturi și libertăți reprezintă obligațiunea de bază a statului. Procesul penal este domeniul de activitate în care chestiunile referitoare la apărarea drepturilor și libertăților omului au o actualitate deosebită. Din acest considerent, o importanță aparte o are studierea evoluției istorice a mijloacelor cu ajutorul cărora legiuitorul asigură realizarea acestei obligațiuni constituționale din partea statului. Reglementările procesual-penale medievale referitoare la prezumția de nevinovăție au fost dur criticate de către oamenii de știință. Or, cel mai important eveniment care a contribuit la apariția în majoritatea legislațiilor procesual-penale a mai multor state de pe continentul european a fost Marea Revoluție franceză. Importanța ei s-a resimțit departe de hotarele Franței, exercitând o influență enormă asupra sistemului politic și juridic din mai multe state.Item PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE ÎN SISTEMUL PREZUMŢIILOR JURIDICE(Î.S. „Tipografia Centrală”, 2022) Vizdoagă, Tatiana; Bria, IuliaEsenţa prezumţiei de nevinovăţie constă nu în faptul că învinuitul, de regulă, este nevinovat şi presupune că, atâta timp cât nu avem o sentinţă de condamnare definitivă, nu există persoană vinovată juridic în comiterea infracţiunii. Importanţa acestei reguli pentru construirea şi funcţionarea democratică a procesului penal, precum şi pentru apărarea persoanelor atrase la răspundere penală este greu de supraapreciat. Vinovăţia persoanei nu se consideră probată şi ea nu poate fi recunoscută ca vinovată în comiterea infracţiunii şi, respectiv, supusă anumitor îngrădiri în drepturi, cu excepţia celor legate de cercetarea cauzei penale, ale căror temeiuri şi ordine de aplicare sunt strict reglementate de lege. Fixarea prezumţiei de nevinovăţie în Codul de procedură penală în calitate de principiu general nu a înlăturat de la sine toate deficienţele privind aplicarea corespunzătoare a acestui principiu în activitatea practică a organelor de drept. Acest lucru se datorează nu doar lipsei de dorinţă de a respecta regulile participanţilor la proces care derivă din acest principiu, complicându-se, astfel, activitatea de cercetare şi descoperire a infracţiunilor, dar şi din motive de percepere necorespunzătoare, denaturată, a esenţei lui. Înţelegerea şi interpretarea corectă a esenţei şi particularităţilor prezumţiei de nevinovăţie, a problemelor legate de aplicarea ei este imposibilă fără o incursiune în CZU: 343.131.7 https://doi.org/10.52277/1857-2405.2022.4(63).01 DREPT PENAL ŞI PR OCESUAL PENAL materia prezumţiilor juridice şi fără determinarea locului prezumţiei de nevinovăţie în sistemul lor complex.Item GARANȚIILE PROCESUALE ALE DREPTURILOR VICTIMEI INFRACȚIUNII(CEP USM, 2022) Vizdoagă, TatianaSăvârșirea unei infracțiuni duce nemijlocit la nașterea unui raport juridic de drept penal substanțial. Constituirea raportului în cauză solicită apariția necesității pedepsirii persoanei responsabile de săvârșirea faptei penale și obligația acesteia de a suporta urmările prejudiciabile ale infracțiunii. Or, procesul penal are ca scop protejarea persoanei, a societății și statului de infracțiuni și orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie să fie pedepsită potrivit vinovăției sale. În legătură cu necesitatea apărării drepturilor fundamentale, protecția drepturilor victimelor în cadrul procesului penal a devenit una dintre cele mai importante preocupări. Prezentul studiu pune în evidență, o dată în plus, că declanșarea procesului penal, depinde de persoana prejudiciată prin faptele infracționale ale persoanei responsabile de săvârșirea infracțiunii, acest fapt datorându-se interesului victimei de a sesiza organele de drept despre săvârșirea infracțiunii, dorința de a pedepsi infractorul, precum și de a obține repararea prejudiciul cauzat prin infracțiune.Item RENUNŢAREA PROCURORULUI LA ÎNVINUIRE: ÎNTRE LEGE ȘI REALITATE(Institutul Naţional al Justiţiei, 2021) Vizdoagă, TatianaAcuzarea constituie forţa motrice a procesului penal. Prezentând acuzarea cu toată energia, insistenţa şi competenţa, procurorul este obligat să facă acest lucru doar în măsura în care vinovăţia este dovedită, ţinând cont şi de probele care susţin poziţia inculpatului. Procurorul este obligat el însuşi să respecte cu stricteţe legea, să se opună oricăror abuzuri şi încălcări, indiferent de partea ale cărei interese sunt lezate. Pentru procuror susţinerea acuzării nu este un scop în sine, or, și renunţarea întemeiată la învinuire, la fel ca și susţinerea acuzării, contribuie în egală măsură la realizarea scopului procesului penal. Prezentul studiu pune în discuţie mai multe aspecte importante aferente renunţării acuzatorului de stat la învinuire în faza judecării cauzei penale.