Facultatea de Drept / Faculty of Law
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6
Browse
2 results
Search Results
Item ÎNGRĂDIRI ALE DREPTULUI LA LIBERA CIRCULAȚIE ÎN PROCEDURA DE EXECUTARE SILITĂ (II)(Institutul Naţional al Justiţiei, 2017) Reniță, Gheorghe; Visterniceanu, DumitruÎn prezenta investigație, se pune în discuție problema dacă prin aplicarea față de debitor a interdicției de a părăsi țara se sfidează sau nu dreptul la libera circulaţie. În acest scop, s-a apelat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Constituționale a Republicii Moldova. Așadar, se reține că în optica jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se admite că interdicția de a părăsi țara aplicată unui debitor poate fi în concordanță cu art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme aceasta este justificată şi numai pentru perioada în care serveşte scopului de a garanta recuperarea creanţei. Per a contrario, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene pledează pentru inadmisibilitatea limitării dreptului la liberă circulație în cadrul Uniunii Europene pentru considerentul că persoana are o datorie la stat sau față de particulari (persoane fizice şi/ sau persoane juridice). La rândul său, instanța de contencios constituțional din Republica Moldova a aderat la poziția Curții Europene a Drepturilor Omului în materia cercetată, statuând că interdicţia de a părăsi ţara nu reprezintă o ingerinţă nejustificată în dreptul la libera circulaţie, garantat de Constituţie şi normele actelor internaţionale. Finalmente, articolul este axat pe o altă măsură de asigurare a executării documentului executoriu capabilă să aducă atingere dreptului la libera circulație, și anume: interdicţia privind eliberarea actelor de identitate.Item INTERDICȚIA ELIBERĂRII UNOR ACTE DEBITORULUI ÎN CADRUL PROCEDURII DE EXECUTARE SILITĂ PRIVITĂ DIN PERSPECTIVA NORMELOR CONSTITUȚIONALE(CEP USM, 2017) Băieșu, Aurel; Reniță, GheorghePrezentul studiu este consacrat analizei interdicției privind eliberarea documentelor de stare civilă, a actelor de identitate sau a permiselor de conducere din perspectiva unor norme constituționale. În acest context, se valorifică cadrul de lege lata, raționamentele instanței de contencios constituțional, abordările doctrinare și ractica judiciară în domeniu. În particular, se relevă că interdicţia eliberării paşaportului şi a documentului de călătorie (actele care permit ieşirea din ţară) aplicată față de debitor în cadrul procedurii de executare silită a unui document executoriu constituie o ingerinţă în dreptul la libera circulaţie consfințit de art.27 din Constituţie. Pe de altă parte, interdicţia eliberării buletinului de identitate şi a permisului de şedere ca o categorie de acte de identitate aparte, precum şi a documentelor de stare civilă şi a permisului de conducere implică intruziuni în dreptul la respectarea vieţii familiale şi private consacrat la art.28 din Constituție. Totuşi, atât dreptul la libera circulaţie, cât şi dreptul la respectarea vieţii familiale şi private nu fac parte din categoria drepturilor absolute, a căror restrângere se exclude. De aceea, în acest sens s-a apelat la testul de proporționalitate ca o metodă logică destinată să ajute la stabilirea echilibrului corect între restricţiile impuse de prevederea contestată şi gradul de severitate al măsurii aplicate, analizând dacă dreptul la libera circulație și dreptul la respectarea vieții private și de familie au suferit o limitare ce nu se încadrează în condiţiile impuse de Constituţie. S-a arătat că ingerința în cauză urmărește un scop legitim, și anume: protecția drepturilor altora, în speță, a dreptului creditorului de a obține executarea de către debitor a obligației ce i se incumbă în baza unui document executoriu. În cele din urmă, după punerea în balanţă a drepturilor concurente, se conchide că interdicţia privind eliberarea documentelor de stare civilă, a actelor de identitate sau a permiselor de conducere reprezintă o măsură excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins şi,prin aceasta,fiind contrară art.27 şi 28 coroborate cu art.23 și 54 din Constituţie.